Inca de mic copil, imi doream sa fac ceva deosebit
pentru semeni. Prima oara cand m-a intrebat invatatoarea mea ce
vreau sa las in urma, i-am raspuns fara ezitare, ca as vrea sa las
o carte scrisa de mine. Pana in momentul de fata as putea sa zic ca
nu las numai o carte in urma mea, insa asta este alta poveste. Mama
fiind un renumit scriitor, mi-a inspirat talentul de a devenii un
"vrajitor al cuvintelor", insa fara a mostenii ceva din familie.
Poate ca nu stiati dar eu am fost infiat la 6 ani, dintr-un centru
de copii din Sinaia, aceasta poveste o s-o spun cu o ocazie
viitoare, sunt multe de spus aici. Asa am ajuns sa va scriu dragii
mei cititori. Simteam nevoia inca din copilarie sa fiu deosebit, sa
fac ceva care sa nu mai aduca suferinta pe chipurile oamenilor.
Sunt "voluntar de profesie" de aproape un an de zile si ma bucur
nespus pentru alegerea facuta. Uite cum am ajuns eu voluntar, era
in toamna anului 2009, in timp ce ma dadeam pe net observ "Caravana
Urmeaza Voluntarii", incep sa fac sapaturi sa vad cine este
organizator si despre ce este vorba. Asa sunt eu cand sunt
interesat de ceva sau cineva, caut pana cand gasesc cat mai multe
informatii. Si in cautarile mele descopar ca PROVOBIS este
organizatorul acestui minunat eveniment, si ma hotarasc sa le
scriu. Le scriu celor de la PROVOBIS, iar in scurt timp primesc
raspuns din partea dragei mele prietene Ramona DRAGOMIR. In mail
imi da detalii cu privire la integrarea mea intr-un Centru de
Voluntari local si persoana de contact. Nici nu stau pe ganduri, ca
ma si apuc sa-i scriu prietenei si coordonatoarei de voluntari
local Laura ISTRATE despre dorinta mea de a ma implica in
activitati de voluntariat. Laura ma invita in urma celor scrise, la
prima sedinta a voluntarilor. Ma duc la locul indicat de catre
coordonatoare si intru in sala cu voluntari, timid, rusinat si
strain de acei tineri si de activitatile lor, Laura ma invita si ma
integreaza. Am picat exact la prima sedinta foto pentru campania
"Trotuare Curate", este campania mea de suflet deoarece ma ajutat
sa traiesc si sa va scriu acum voua cititorilor dragi prin
implicarea mea in voluntariat.
Voluntariatul la mine a inceput datorita faptului
ca eram cu griji si fara bani. Mama a plecat lasandu-ma
fara nicio sursa de
venit, singur sa ma descurc cu chirie,
intretinere si hrana. De aproape un an de zile, nu lucrez nicaieri
pentru ca toti te cheama la interviu iar raspunsul suna tipic
pentru toti "urmeaza sa va sunam noi", o eleganta care te ucide,
lasandu-te fara hrana ce-a de toate zilele. Am facut cursuri de
calificare ca bucatar si lucrator comercial, am luat note maxime.
Dar asta nu incalzeste pe nimeni, nici pe mine chiar Sunt
colectionar de diplome care supravietuiesc ignorantei unora. Nu
vreau sa ma plang de situatia mea de zi cu zi, pentru ca nu vreau
sa fiu compatimit de nimeni. Ma voi descurca asa cum pot, iar
fiecare zi este este castigata prin supravietuirea mea. De multe
ori ma gandeam la lucruri ciudate iar voluntariatul m-a scos din
ghiarele morti. Nu exagerez cu nimic cand spun asta.
Stiu, poate vei avea tendinta sa ma
judeci. Dar nu stiu ce ai face tu,
cititorule drag sa te vezi strain intr-un oras strain, abandonat,
fara mama, fara bani, fara munca doar pentru ca vrei sa inveti si
sa ajungi cineva? Este destul de greu lupta cu viata si oamenii
dobanditi de prejudecati. Chiar si la Sinaia, cand am spus ca sunt
in ultimul an la seral, unii au crezut ca fac misto iar altii sau
uitat putin ciudat. Insa ceea ce nu stiau ei, este ca viata nu este
la fel pentru toti. Nu ma mai deranjeaza nimic din tot ceea ce mi
se intampla, sunt atat de calit incat nimic din gesturile,
cuvintele si gandurile rele ale celorlalti nu ma mai afecteaza.
Experienta mea cu viata a inceput inca din frageda copilarie.
Fiecare trecem prin probleme mai mult sau mai putin grave, mai mult
sau mai putin de suportat. Asta este lectia de viata a mea pe care
trebuie sa o castig. Voluntariatul mi-a dat sansa sa traiesc, sa ma
schimb, sa fiu un om mai responsabil, un om mai bun si un om care
sa ma implic in viata semenilor mei intr-un mod frumos. In
concluzie, respecta si fi responsabil de viata ta! Viata si oamenii
sunt ca piesele de domino, una odata cazuta distruge totul. Nu lasa
viata sa treaca pe langa tine fara sa inveti si sa ajuti pe
altii.
