Adina

Articole postate de Adina

  • The Theory of Everything (2015) - scurtă istorie a întregului 397

    • Film
    • 24-02-2015 08:59

    E imposibil să nu ne fi întâlnit cel puțin o dată în viețile noastre păgâne și semidocte cu Stephen Hawking. Fie pe 9gag, fie ne-a picat în mână scurta istorie a timpului sau și mai scurta istorie a sa, pe care mi-o amintesc din liceu ca fiind ilustrată și structurată în așa fel încât parcă îl parcurgeam pe Blaise Pascal, deci o lucrare user friendly în ciuda chestiilor complicate pe care le susține legat de găurile negre, începutul întregului aka universului, fizică cuantică și toate conexiunile complexe dintre acestea, greu de priceput în lipsa unor exemplificări plastice și anecdotice. Filmul nu zăbovește oricum pe făgașul cosmologiei, nici n-ar avea de ce, mai ales când ai un personaj atât de interesant de explorat și atât de plin de potențial din punct de vedere dramatic. Jocul actoricesc nu putea fi decât unul riscant, e dificil să-l joci pe Stephen Hawking de după boală (scleroză laterală amitrofică) și să nu cazi în derizoriu, însă Eddie Redmayne se descurcă

    Citește mai departe

  • White God (2014) - apocalipsa după Câine... 375

    • Film
    • 18-02-2015 15:42

    White Dog începe cu o frumoasă secvență filmată în ralanti care ne prezintă o Budapestă cu iz postapocaliptic, nimic nu pare să miște pe străzi cu excepția unei fetițe (Lili) în pantofiori cu toc minuscul și hanorac (nepotrivirile vestimentare ne dau de înțeles că va urma un șir edificator de explicații) alergând pe bicicletă cu o trompetă în spate, fugărită de o haită de câini furioși. O imagine încârcată de poezie subtilă, în ciuda descrierii. Apoi ritmul poveștii devine unul normal, adică veridic, până la un punct. Filmul se poziționează undeva la granița dintre realitate și fabulă. Lili, stăpâna puberă a unui câine metis tare simpatic (un actor desăvârșit, de fapt doi actori desăvârșiți, căci au fost doi câini, Luke și Body premiați cu Palm dog la Cannes) este nevoită să locuiască pentru o perioadă de timp cu tatăl ursuz care nu agreează câinii, mai ales în propria locuință. În schimb se pare că nu-l deranjează să vadă zilnic la locul de muncă vaci secționate și măruntaie în

    Citește mai departe

  • Big Eyes (2015) - despre omul-kitsch și diurnul Burton 414

    • Film
    • 17-02-2015 12:11

    Cred că niciodată Tim Burton nu a fost atât de soft, de convențional și pare să piardă din vedere câteva lucruri, mai exact, pe sine. Cu excepția unei singure secvențe, cea de la market, în care toată lumea are ochii cât cepele (literalmente), nu găsesc chiar nimic din semnătura lui Burton așa cum nici artista Margaret Keane (Amy Adams) nu își regăsește semnătura pe tablourile sale ci pe cea a soțului său (Christoph Waltz), un escroc de zile mari, care ridică minciuna la rang de artă, mă rog, nici chiar atât de sus, dar la treapta kitsch-ului tot se oprește și zăbovește mult acolo. Christoph Waltz e un actor care îmi place, dar aici se dovedește a fi o alegere cât se poate de neinspirată. Avalanșa de grimase și rânjete, mișcările frenetice din mâini și dicția exacerbată nu pot ține loc de joc actoricesc. Christhop Waltz este întruchiparea Omului-kitsch, omul bun la toate, ajungând la un moment dat să fie avocat, inculpat și martor deopotrivă. 

    Citește mai departe

  • Boyhood (2015) - o antologie de clipe frumoase... 395

    • Film
    • 13-02-2015 11:16

    Nu te scalzi de două ori în același râu, ne spune Heraclit, parcă pe un ton prevăzător. Regăsim aceeași sintagmă și într-un cântecel pe care îl îngână laolaltă câteva personaje, printre care Mason (tânărul care a devenit actor sub ochii noștri, de-a lungul celor 12 ani de filmări, Ellar Coltrane) și tatăl său (Ethan Hawke, deja o constantă în filmele lui Richard Linklater) într-o atmosferă idilică, campestră și profund nostalgică. O secvență ce mi-a adus aminte de la tourbillon de la vie, cântecul bitter-sweet pe care îl interpretează Jeanne Moreau în Jules et Jim. Acest sentiment ireversibil al vieții este reluat și reîntregit la finalul filmului, unde, pe fundalul unui apus la fel de idilic, doi tineri care abia s-au cunoscut, împărtășesc idei semi-filosofice, dar pline de adevăr, despre însemnătatea clipei. 

    Citește mai departe

  • The Imitation Game (2015) - jocul foarte precis al sorții 409

    • Film
    • 09-02-2015 13:55

    Mă așteptam să văd o reprezentare ceva mai eclatantă și mai siropoasă a subiectului, dar nu s-a întâmplat așa, probabil voi fi inundată de sirop și emoție (nu că mi-aș dori neapărat asta) la The Theory of Everything, alt film despre alt geniu cu probleme. The Imitation Game este o reprezentare destul de convențională și de șlefuită a unor fapte istorice destul de importante și de bine dosite sub preșul timpului, până acum (lucru valabil pentru profani). Aflăm că cel de-al doilea război mondial a fost câștigat în mare parte pe baza decriptării mesajelor germane de către o mână eterogenă de minți luminate avându-l în frunte pe Alan Turing (interpretat just fit de către Benedict Cumberbatch). Deși se bazează pe fapte cât se poate de reale, filmul pare să extragă poezia din viață și să tragă de ea până ajunge să o muleze pe structura tipică de scenariu hollywoodian, pierzându-și astfel rima, ritmul și figurile de stil. Probabil că altfel nici n-avea cum să se întâmple.

    Citește mai departe

  • Jupiter Ascending (2015) - complot, compot și melting pot intergalactic 422

    • Film
    • 07-02-2015 19:15

    Jupiter Ascending (nume pompos de franciză cu supereroi, dar nu e cazul) este o șaormă intergalactică cu de toate. Mila Kunis își urăște viața sa anostă de spălătoreasă de wc-uri și, ca o dulce compensare, află într-o bună zi că este zâna albinuțelor (literalmente) și proprietara de drept a Terrei, ca urmare a codului său genetic cu repetiție,  depistăm deci o latură budistă a filmului (termenul de budist venind desigur de la budele pe care Mila le freacă zilnic cu ușoară strângere de inimă și sfincter). Mai naivă din fire, Mila își ascultă pasivă rubedeniile dubioase de sorginte rusă și ajunge să-și vândă ovulele regale încât să strângă bani pentru un telescop destul de dotat și de scump. Filmul e cu happy end căci Mila primește cu vârf și îndesat eufemistul telescop, o mai veche pasiune a unui tată defunct înainte de vreme, semne că Mila (hai să folosesc totuși numele ascendentului său, Jupiter) își caută freudian tatăl în

    Citește mai departe

  • Mommy - Liberté, Maternité, Estetique... 383

    • Film
    • 01-02-2015 17:42

    "Mommy" mi s-a părut a fi un film despre libertate. Nu degeaba copilul mare, Steve, împinge imaginar limitele ecranului  (jucat teribil de bine de către Antoine-Olivier Pilon căruia îi vine mânușă look-ul à la Macklemore și comportamentul de enfant sauvage), nu degeaba mama acestuia (jucată excelent de Anne Dorval, actrița fetiș a lui Xavier Dolan) e ascunsă sub multe straturi artificiale și gablonțuri, nu degeaba vecina (mama-în-oglindă, jucată de Suzanne Clément), nu se poate exprima așa cum ar trebui. Libertatea fiecăruia este limitată de libertatea celuilalt. Libertatea ar fi doar una dintr-o paletă ceva mai largă de teme pe care Xavier Dolan reușește, ca întotdeauna, să le atingă cu pensula unui artist îndrăgostit de opera sa. Un geam murdar devine o superbă ramă, un lanț grosolan (luat separat) devine emblematic, un cărucior de cumpărături devine sta

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile