Gabi

Articole postate de Gabi

  • Federico García Lorca -Mic vals vienez... 234

        În Viena sunt zece copile,un umăr pe care moartea suspinăşi-un codru de porumbiţe tăiate.E o frântură de dimineaţă acolo-n muzeul de promoroacă. Este-un salon cu mii de ferestre. Ay, ay, ay, ay! Primeşte acest vals cu gura închisă.Acest vals, acest vals, acest vals da, da, de coniac şi de moarte care-şi înmoaie trena în mare. Te iubesc, te iubesc, te iubesc, odată cu jilţul şi cartea mea moartă, prin coridorul prelung, melancolic, în obscura mansardă a crinului, în culcuşul vostru din lună şi în dansul visat de ţestoasă. Ay, ay, ay, ay! Primeşte-acest vals cu talie frântă.În Viena sunt patru oglinzi în care ecouri şi gura ta joacă. Şi este o moarte la pian ce zugrăveşte cu-albastru copiii. Pe la mansarde sunt cerşetori Ghirlande reci de plânsete sunt. Ay, ay, ay, ay!

    Citește mai departe

  • Leonid Dimov -Vârcolacul şi Clotilda... 237

       Venea o seară moale ca mingile ce ni-saduse din afara terenului de tenis.Şi chiar terenul însuşi părea curbat în arc,cărămiziu şi umed în spate de parc,cînd fu schimbată ultima minge.Pieri şi cel ce strângeaccesoriile-n tecile lor. Îi urmă pildamasiva jucătoare Clotilda.Vârându-şi racheta-n pânză portocalie,ea era albă, impunătoare, şi porni, uşor saşie,uşor obosită, legănând un sac,zâmbitoare, cu pas leneş, spre terasa de lângă lac.Iat-o fredonând, aşezatăla masa nichelată.E liberă, calmă, iubeaţă,coctail imens are-n faţă, iar pe scaunul de vizavi,melancolic că se duce gingaşa zi,în volte dulci, urmând plan măiastru,execută contorsiuni lente un vârcolac albastru.Are de-a lungul trupului din paftale şi ineletrei creste paraleleşi ochi ovali, colosali, năuciţi de reverii,ca două lune sângerii

    Citește mai departe

  • Matei Vișniec -Decapitarea... 552

      Regele orb s-a așezat în fotoliuOrbii așteaptă urlândRegele orb face un semnOsânditul orb este adusCălăul orb își ascute secureaSoldații orbi îl târăsc pe osânditul orb strigând: Hei, călăule, unde ești? Călăul orb strigă: Aici! Aici! Luați-vă după sunetele securii pe care tocmai o ascut! Bâjbâind, împiedicându-se, înjurând, soldații orbi l-au adusPe osânditul orb lângă călăul orb  Călăul orb se ridică și-l pipăie rânjind pe osânditul orb Îi spune: așează-ți capul deasupra buturugii Osânditul orb caută cu mâinile prin prafCaută buturuga, o găsește, o pipăie, își potrivește capul deasupraRegele tremură de nerăbdare:Ce faceți acolo? Urlă regele orb,De ce nu începe odată? Strigă mulțimea oarbă.Totul e gata – strigă călăul orb,Își ridică securea și lovește cu sete alături, în praf.Apoi începe să pipăie,Caută u

    Citește mai departe

  • Matei Vișniec - M-am uitat în buzunarele mele... 234

      M-am uitat în buzunarele mele - nimic.M-am uitat în jur, am desfăcut larg palmele – nimic.M-am gândit mai adânc,M-am concentrat cu ochi închiși – nimic.Am alergat acasă și mi-am deschis dulapurile și sertarele,Am răscolit prin hârtiile mele și toate cărțile mi le-am deschis la aceeași pagină – nimic.Am izbit cu pumnul în peretele albȘi rând pe rând, toți pereții orașului s-au prăbușit ca niște cărți de joc, Am trecut printre trupurile striviteAm privit în ochii lor – nimic.

    Citește mai departe

  • Kathleen Battle - Lovers (House of Flying Daggers) 332

      ...

    Citește mai departe

  • Roman Istrati - Vino, frate... 278

       Mâna care nu se-nchină poate fi o nouă treaptă când urcăm scara dinspre durerii tainiţa vino, frate, căci lumina peste umbre cade dreaptă precum cad cu miez de vară nuferii pe gura serii.   Şi mai vine, frate, gândul să ţi-l speli de oseminte sau să spargi roua aprinsă peste pleoapa lumânării; vino, de nu ştii cuvinte

    Citește mai departe

  • Walt Whitman -Poeţi ai viitorului!... 222

      Poeţi ai viitorului! oratori, cântăreţi şi creatori ai melodiei,Nu ziua de azi dreptate-mi va da şi nici rostului meu nu-i va sta mărturie,Ci numai voi ce veţi veni pe aceste meleaguri, o nouă, atletică seminţie continentală, mai mare decât cele ce-au fost ori mai sunt încă.Hai, ridicaţi-vă! Veniţi să-mi daţi mie dreptate!Eu nu fac altceva decât, cu-o slovă-două, să prevestesc ce mâine va să fie.Din umbră, o clipă doar răsar şi mă întorc în umbră.Eu nu sunt decât un om care, trecând fără să se statornicească, îşi aruncă întâmplător spre voi privirea, apoi întoarce capul,Lăsându-vă pe voi s-o înţelegeţi şi s-o desluşiţi,Căci de la voi aşteaptă tot ce-i mai de seamă.   Traducere în limba română de Leon Leviţchi şi Tudor Dorin

    Citește mai departe

  • Andrei Tarkovski - Cuvântul despre Apocalipsă rostit de Tarkovski în biserca Saint-Jones din Londra, în 1984 242

      Trăim în mod materializat, repetând (ceea ce ştim) despre existenţa spaţiului şi a timpului. Trăim, adică, datorită existenţei acestui fenomen sau a acestor doua fenomene şi suntem foarte sensibili la ele, pentru că ne limitează barierele fizice. Dar, după cum se ştie, omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi, aşadar, se bucură de libertatea voinţei, de capacitatea de a crea. În ultima vreme, dar nu numai în ultima, ci de destul de multă vreme, omul îşi pune întrebarea dacă nu cumva arta este, în general, păcătoasă. Cum de apare aceasta întrebare, când este arhicunoscut că actul creator ne aminteşte că şi noi suntem creaţi şi că avem cu toţii un singur Părinte? De ce se naşte un astfel de gând, pe care l-aş numi sacrilegiu? Deoarece criza culturală a ultimului veac a adus artistul în situaţia de a se putea dispensa de orice reper spiritual; creaţia a ajuns (să fie

    Citește mai departe

  • Arcadie Suceveanu - Colind... 262

          Ninge curat ca într-un dor de moarte,Dezastre mari de fulgi se-ntâmpla-n cer.La geamul plâns al casei de departeSe-aude-n noapte-un cântec: lerui-ler.   Acum, acolo ninge-a veşnicie,Brazii miros a naştere în munţiŞi-ncet se sting în veghea lor târzieDouă făclii, doi pomi ajunşi cărunţi.   Umbrele lor ca-n vis mi se aratăVeghind la geam atât de-adânc şi greu,Că din tăcerea lor însinguratăÎşi rupe vorba însuşi Dumnezeu.   Cumpăna vremii tulbure se-nclinăCu focuri mari de ger spre cuibul lor.Şi parcă-i soarbe-o stranie lum

    Citește mai departe

  • Mark Strand - Respiro... 225

      ...

    Citește mai departe

  • Mark Strand - Elegia per mio padre... 231

      ...

    Citește mai departe

  • Osip Mandelştam –Tristia... 304

        Am învăţat din arta despărţirii În tânguielile din noapte, despletite. Rumegă boi, durează aşteptarea Ultima oră de vegheri urbane. Urmez ritualul acelei nopţi, cocoşii, Când, ridicând a durerii povară de drumeţ Priveau în depărtare ochii plânşi Şi bocetele femeilor se-amestecau în cânt de muze.   Cine poate şti, când „despărţire” se aude, Ce fel de despărţire ne aşteaptă?

    Citește mai departe

  • Derek Walcott - Non abituarti mai... 275

      ...

    Citește mai departe

  • Joseph Brodsky — A Song of Innocence, Also of Experience 222

                            "On a cloud I saw a child,                       and he laughing said to me..."                                            W. Blake   1   We want to be playing tag on the green, wearing just shirtsleeves, tidy and clean. If the weather is rainy rather than dry,        while doing the homework we want not to cry.   We shall finish the textbook with e

    Citește mai departe

  • Orazio Nastasi - "Io sono il Sud"... 226

      ...

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile