Lasă șarpele să aștepte sub buruiana luiși scrisulsă fie cu cuvintele domoale și iuți, ascuțitesă izbească, liniștite în așteptare,fără somnreconciliind prin metaforăoamenii și pietrele.Compune. (Nu există ideidecât în lucruri). Născocește!Saxifraga e floarea mea țănduritoarea stâncilor.
Citește mai departe
Ea șade culacrimi peobrazobrazul pemânacopilulîn poalănasul luiturtitde geam Traducere Petre Stoica ...
Citește mai departe
EU ÎNSUMI, Nu bietul animal ce zace acoloChelălăind de durere,Sînt cel ce mă redă mie însumi, cu o tresărire,Ca la explozia unei bombe, a unei bombe careA răvășit întreaga lume.Nu pot face altcevaDecât să cânt acesteaȘi astfel să-mi astâmpărDurerea.O AMORȚEALÃ SOMNOROASÃ îmi îneacă simțireaDe parcă aș fi băutCucută. Mă gândescLa poeziaLui Rene CharȘi la tot ce trebuie să fie văzutȘi suferit,L-a tot ce l-a făcutSă vorbească numai despreRâurile cu trestii,Despre narcisele și laleleleAle căror rădăcini acestea le udă,Până și despre fluviul nezăgăzuitCe scaldă rădăcinileSuav mirositoarelor floriCe populeazăCaleaLaptelui.ÎMI AMINTESC de Norma*,Prepelicarul englezesc al copilăriei mele,De mătăsoasele ei urechiȘi de oc
Citește mai departe
I. OPRIŞAN: Mult stimate domnule Mihadaş, rugîndu-l, de curînd, pe domnul D.R. Popescu să-mi indice cîteva dintre personalităţile clujene la care aş putea apela spre a afla unele aspecte mai puţin cunoscute despre ultima perioadă a vieţii lui Lucian Blaga, domnia sa a rostit înainte de toate numele dumneavoastră, ceea ce m-a mirat întrucîtva, deoarece era pentru prima dată cînd numele dumneavoastră era asociat cu cel al filosofului. În ce relaţii v-aţi aflat, de fapt, cu poetul şi în ce împrejurări l-aţi cunoscut ? TEOHAR MIHADAŞ: Întîi şi întîi mulţumesc, şi pe această cale lui D.R. Popescu pentru că „a rostit înainte de toate numele“ meu atunci cînd l-aţi rugat să vă indice cîteva personalităţi care să răspundă la întrebările dumneavoastră despre Lucian Blaga. Relaţiile dintre mine şi poet erau a
Citește mai departe
Arc, deasupra zilei clare, Îndesat azur tronează. E suprema-ncoronare A splendorilor: amiază. Totul e cupolă. Centru Fără voie, roza pentru Soare lujeru-și apleacă. Și-i atât de-adânc fiorul De prezent, încât piciorul Simte-n mers planeta-ntreagă.
Citește mai departe
În desăvârşita noapte când ridic privirea din carte,din numerabilele clare rânduri,o, ce stelar de limpede se-mparte,ca un buchet de rustice flori,îngrămădirea de gânduri:Tinereţe a sprinten legănatei prore,cu şovăieli, duioşii, mângâieri. –Pretutindeni bucuria de-a fi mână-n mână,dorinţă însă nicăieri;prea mult univers şi destulă ţărână.Trad. Alexandru Philippide
Citește mai departe
Vreau să scriu un poem ca o masină Hummer!Vreau să am sentimente ca niște curse de șoareci!Nu am nevoie de oglinzi!Nu înțelegi? Nu am nevoie de oglinzi!Lecția de geriatrie a costumelor cu cravată s-a terminat!Vreau să înduplec luna cu bastonul de cauciuc și cu vâna de bou!Nu am nevoie de oglinzi!Nu înțelegi? Nu am nevoie de oglinzi!Vreau o fereastră prin care să privesc asfințitul acestei lumi încălecate de mirese!Vreau un ciob prin care să văd eclipsa totală de soare!Vreau o lumină, un far, care să-mi arate de la distanță linia de plutire a vieții!Ori măcar o candelă așezată în fereastră, să nu mă pierd pe ape!Nu am nevoie de oglinzi!Nu înțelegi, măi, omule, că nu am nevoie de oglinzi!?Am nevoie de un dig care să stăvilească oceane!De tine am nevoie!Nu am nevoie de oglinzi!Nu înțelegi c
Citește mai departe
* stăm rezemaţi cu coatele de barieră. e cald, e bine. trebuie să ne îngrijim de siguranţa trecerii dincolo. nu se aude şi nu se zăreşte nimic. frica de libertate ne face să trăim. târziu, cel aşteptat trece în viteză. deschizând o iubire mai veche. bariera deja a fost ridicată. ne putem pierde cu totul în orizont. iată, drumul se răsfiră ca mersul peştilor migratori. * un bătrân, vom vedea, citind un scurt poem despre moarte. şoptindu-l cu frică. înţelegând mai mult decât e scris. de fapt, citind un singur cuvânt. repetat. un cuvânt despre frumuseţe. cu pasiunea unui cerşetor. care îşi câştigă astfel existenţa. în timp ce pupila jucăuşă îi este răp
Citește mai departe
Bisericile sunt seminţe ale Duhului, căzute din cer. Eu mănânc pâine răstignită. Sufletul meu este tot mai înăuntru. Ca apa în fântână. Şi Dumnezeu se oglindeşte în mine. Psalmul este cuvântul întrupat. Veniţi să ne împărtăşim cu psalm. Veniţi să atingem îngeri. Doamne, trimite-mi un înger moscat. Împodobit m-ai făcut şi m-ai înfiat. Trupul meu este epic iar sufletul este liric. Am o religie în sânge. Sunt înconjurat de strămoşi şi de urmaşi. Doamne, cum a fost când m-am născut? Dumnezeu m-a plămădit, Dumnezeu mi-a suflat Duh în nări. Dumnezeu a pus în mine puncte cardinale. Mănânc în genunchi, Doamne. Îngerii sunt nişte secunde. Au feţele jupuite iar s
Citește mai departe
Te cântăm, Doamne, cu gâturile alungite, cu buzele ţuguiate, înfricoşaţi că vorbim. Vedem cum cuvintele stau în mintea lor şi în interiorul lor, aşa cum stau sufletele, odihnindu-se în rai. Un porumbel dădea cu gheara foile şi citea din carte. Eu plâng timpul, Doamne, nu-l trăiesc. Eu trăiesc lacrimi. Am văzut boala năpădindu-mi gura. Ochiul, ca un semn de carte, văzând cuvinte. Mă uit în jur şi ating lumea cu ochi tineri şi zâmbesc cu buzele în flăcări. Şi gura mea vorbeşte şi apoi mănâncă şi respiră. Şi Dumnezeu stă pe buzele mele ca un ruj al dragostei. Mă chircesc într-un clopot, ca un ochi într-o orbită, încercând să-şi învingă propria pleoapă, având cuvântul Dumnezeu în mine ca o limbă a timpului. Dar L-am cunoscut pe Domnul şi Stăpânu
Citește mai departe
Să se odihnească, Doamne, în noi, Duhul Tău, ca o pasăre într-un pom roditor, lumină din lumină, cer din cer, ca pâinea în cuptor. Să se odihnească, Doamne, în noi, Duhul Tău, ca rugăciunea în aşternutul fecioarei, ca un cântec nou în glasurile bisericii. Să se odihnească, Doamne, în noi, Duhul Tău, ca tatăl în fiul, ca sufletul în trup, ca lumina în întuneric, ca sunetul în trâmbiţe, ca ochii mei în psaltire, ca cele ce nu sunt în cele ce sunt.
Citește mai departe
Plecasem pe un drum spre cel mai vechi oraş din lume, însoţit de tovarăşi. Unul avea hărţi pe piei de viţel, altul ducea în raniţă hârtie de China, hârtie de mătase, hârtie imperială de Japonia, hârtie de şamoa, hârtie de Olanda, hârtie de ofset, hârtie satinată, hârtie Whatman, altul avea buzunarele doldora cu stilouri, cu peniţe, cu pene de scris ascuţite şi despicate la vârf, altul ducea călimări şi corni de cingătoare plini cu cerneluri preparate din funingine sau din cinabru, din gogoşi de ristic, din săruri de fier şi din miniu de plumb, altul transporta probare de cerneală, probare de litere cu modele, semne şi ornamente şi probare de titluri, altul avea nisiparniţe, alţii mergeau pentru credinţă făcând parte din ceată. Omuleni făcuţi din carne şi din sânge, din pâine şi din vin, eram poeţi de psalmi, căutători de divin.
Citește mai departe
Doamne, un bolnav care mai are câteva zile de trăit spune ce rost are şi stă tot timpul trist şi îngândurat. Eu, Doamne, ştiu că voi muri cândva, la soroc. Şi nu sunt trist. Şi mă duc la şcoală şi învăţ literele, şi ies la joacă, străduindu-mă să fiu cel mai bun dintre fraţi, şi sparg lemne, şi curăţ găinaţii din podul porumbeilor şi din curtea păsărilor, şi bat aracii în vie, şi mă duc la biserică să ascult liturghia, şi mă spăl şi îmi ung pielea să fie frumoasă, şi mă ascund şi mă duc la cenaclu, şi îmi curăţ ghetele, şi mă duc la cârciumă, şi sunt ţanţoş, construiesc, mă însor, caut de lucru, fac amor, citesc, mă văicăresc, mă bărbieresc, fac experienţe, strâng paie, cresc iepuri şi copaci, fac copii, văd spectacolul şi plâng, repar gardul de zor, mă străduiesc să înţeleg, culeg măceşe, îmbătrânesc, mă străduiesc să înţeleg.
Citește mai departe
M-ai învăţat, Învăţătorule, să vorbesc şi să scriu. Cine intră într-o carte intră într-o sămânţă. Acum Duhul Sfânt scrie în inima mea cartea Evangheliei, acum Dumnezeu îmi vorbeşte prin tăcerea tăcerilor.
Citește mai departe