Dacă un om ar putea vorbi despre viaţa sa, oricând, în orice clipă despre viaţa sa, n-ar mai dori nimic, nimic! S-ar simţi aidoma cu cel descris în faimosul dublu-sonet - dar fără restricţiile formale impuse sonetului. Să-l lăsăm să se ducă pe malul râului, sau în grădina cu flori târzii, unde, printre petale, va zări o minusculă muscă
Citește mai departe
Există atâtea definiţii ale civilizaţiei, încât o cercetare a lor, aici, nu i-ar fi cititorului de nici un folos. Intuiţia comună ajunge. Şi mă voi mărgini la necazurile noastre, încredinţat de faptul că, pe măsură ce nevom cunoaşte mai bine, lepădându-ne de orice trufie,vom mai putea îndrepta câte ceva. Nu e oare mai bine ca, în loc să ne conferim blazoane iluzorii, să învăţăm mai bine ce suntem cu adevărat? Nu există vindecare decât prin adevăr. Dar adevărul nu trebuie spus cu încrâncenare, ci cu înţelegere şi cu dragoste, şi nu fără zâmbet. La noi lucrurile nu se îndreaptă când cineva îşi arogă rolul de a biciui, scrâşnind, moravurile, de undeva de sus, din transcendenţa unei conştiinţe presupuse fără greş. E bine să ne judecăm,cu dreptate, noi pe noi înşine, sperând că orice act de cinstită şi lucidă cântărire de sine va da cu vremea roadă în
Citește mai departe
Nu-mi spune nu, îngenunchez smerit. Cu-aceste flori de sânge. Ia-le; Prin tine, de demult, mi-au răsărit, Flori roşii-n cale. Privirea ţi-o coboară-asupra lor De amintire împăienjenită. Tot ce-ai văzut, iubirea mea întreagă În trandafiri palpită. Şi lacrimile tale de rouă mi-au părut;
Citește mai departe
”Niciodată, nici o lege, de când e lumea lume, nu a fost nici măcar gândită pentru a pedepsi pe cei care îţi răpesc vântul, izvorul, râul. Pe cei care îţi fură partea ta de soare, de nori şi de ploaie. Dreptul tău la stele.” (Lena Constante, Evadarea tăcută 3000 de zile singură în închisorile din România) ”CAPITOLUL 4 A PATRA ÎNCHISOAREA 847-a, 848, 849, 850, 851, 852, 853, 854, 855, 856, 857, 858, 859, 860, 861, 862, 863, 864, 865,866, 867, 868, 869, 870, 871, 872, 873, 874, 875, 876, 877, 878, 879, 880, 881, 882, 883, 884, 885, 886,887, 888, 889, 890, 891, 892, 893, 894, 895,
Citește mai departe
Se smulge noaptea duhul din trup l-al Tău îndemn și șterge de pe-ale minții tăblițe orice semn. În fiecare noapte, pot duhurile-atunci să se elibereze de spuse și porunci. În noapte, uită-nchișii că stau în închisori și regii c-au putere și stăpânesc comori. Dispar și griji și gânduri la pierderi și câștig, și despre ceilalți oameni nu mai gândești nimic.
Citește mai departe
Un distins scriitor român îmi mărturisește de curând: -Nu-mi pot niciodată ierta că timp de treizeci de ani am citit literatură. Scriitorul acesta continuă totuși să scrie și să publice. Nu e un renegat; nu și-a trădat vocația, nici nu și-a părăsit profesiunea. A încetat, însă, să mai citească literatură. Timpul de care poate dispune îi este în întregime dedicat lecturilor substanțiale sau documentare: istorie, biografii, geografie, știință. Scriitorul român, în genere, descoperă destul de târziu această insuficiență nutritivă a literaturii. De aceea se mai pot întâlni astăzi scriitori care au citit mii de cărți, și care sunt totuși de o profundă incultură. Au citit necontenit literatură. Au citit cu pasiune, cu fervoare, cu în
Citește mai departe
Trăiesc tocmai când se sfârșește veacul. Se simte vântul unei file mari, pe care Dumnezeu și tu și eu am scris-o și care se întoarce sus în mâini străine Se simte strălucirea unei pagini noui pe care totul poate să mai fie. Liniștitele puteri își măsoară întinderea și se privesc întunecate. Trad. Dinu Pillat
Citește mai departe
Toți tacticienii sînt de acord că, într-un viitor război, populația urbană va emigra în mase largi către sate, mai ales în munți. Viziunea aceasta a grupurilor umane părăsind orașele, străbătând disperate cîmpurile, terorizate de gaze, de bacili, de bombe aeriene- ne amintește ceva. Ne amintește invazia barbarilor în Europa. Nu e vorba de asemănarea inevitabilă între toate formele războiului, de pretutindeni și de totdeauna. De când se poartă războiul în meleagurile europene, numai două forme conduc necesar la emigrația populației urbane: invazia barbarilor (printre care, firește, trebuie să socotim și expedițiile punitive ale turcilor) și războiul chimic, războiul aerian, al razelor morții etc. Asemănarea de structură dintre aceste două momente istorice- atât de deosebite, totuși, sub alte aspecte- este semnificativă. Lupta contra populației civile”, cum se spune în manualele moderne de război, es
Citește mai departe
”Atenția la detaliu și răbdarea japonezilor se pot vedea în diverse discipline. Unul dintre cazurile cele mai cunoscute este restaurantul de sushi codus de Jiro, care, în ciuda faptului că se află în incinta metroului din Ginza, este considerat cel mai bun din lume. Fiul patronului a exersat zeci de ani ca să reușească să facă un tamago bun (o tortilla pentru sushi). Pentru multe dintre aceste arte, nu există o școală unde să înveți secretele; cunoștințele se transmit de la maestru la discipol. Se întâmplă mai ales în cazul făuritorilor de săbii katana sau alte săbii japoneze. Astăzi mai sunt trei sute de săbieri în țară care se ocupă cu asta, însă doar treizeci se întrețin exclusiv din fierărie. Fiecare dintre acești săbier
Citește mai departe
Mă rogi cu-n surâs şi cu dulce cuvânt rost să fac de seminţe, de rarele, pentru Eutopia, mândra grădină, în preajma căreia fulgere rodnice joacă să-nalţe tăcutele seve-n lumină. Neapărat, mai mult decât prin oraşul rumorilor, c-o stăruinţă mai mare decât sub arcade cu flori, voi umbla primăvara întreagă prin târguri căutând vânzători de sămânţă. Mi-ai dibuit aplecarea firească şi gustul ce-l am pentru tot ce devine în patrie,
Citește mai departe
Jocul ideilor e jocul ielelor Bibliotecile cu rafturi şi zăbreleSunt plineDe tomuri grelePergamente şi colecţii vechi nepreţuiteLegate-n marochine,În care zac orânduiteIerarhic subt capitole şi titluriMii şi milioane de idei,În zeci de mii de tomuri, anexeŞi opusculeCu pagini încărcate de calcule subtileCa mici desemne-Arabescuri-De cercuri seci, de semneŞi magice majuscule.Dar în eleNu sunt decât cadavre de idei,Căci scrisul totE doar gândire veşted conservatăŞi-nchisă subt formule şi subt chei.Bătrânii în halaturi vechi,Cu ochelarii petrecuţi după urechi,UscarăInsectele-n vitrină,Ca specii rareSălbatecii codri în ierbare,Pământul necuprin
Citește mai departe
Campo di Maily, mai 1918 În niciun colț din lume nu mă pot înrădăcina În orice nouă climă ce o-ntâlnesc mă descopăr tânjind odată ce cu ea m-am și deprins ...
Citește mai departe
Închide-mi cea din urmă umbră-n silă Pleoapele pe ochiul stins și rece Din destrămatul suflet chinul plece Acum, cu reîntoarcerea-n argilă. Căci pe-acest mal de râu, copilă, Durerea amintirii mi-o petrece; O, focul meu prin val de gheață trece Râzând de-a morții lege fără milă. În suflet- ocnă de dumnezeire Și vine ce-au hrănit atâta jar, Și tot ce-a ars în mine peste fire,
Citește mai departe
Nici marmuri dure și eterne, nici muzică și nici pictură, ci doar cuvânt ce-n timp se cerne. Cântec și basm e poezia. Se cântă-o întâmplare-aevea doar băsmuindu-i melodia. Sufletul țărmurii-și creează, Și munții lui de fum și plumb și codrii fragezi în amiază. Orice imagine furată ce nu din râu
Citește mai departe
În loc să-mi scrii mie, trimiţi scrisoare către corinteni,Între timp cineva ţi-a strecurat abil un codDe bare, în care ne pierdem împreunăîn încercări stângace de îndreptarea limbii.Căci între zidurile sumbrenu oamenilor am dori să le vorbim azi. Vântului?Cu cât ne avântăm mai mult în vorbă, cu atât mai multăteamă faţă de necunoscutul cu glugă pe cap,care întinde capcane în camerele închiriate,ne vânează cuvintele urâte, ne trage de limbă:un strop de acid creşte tot aluatul.Va veni timpul, va veni,când o să ieşim din subteranul sur
Citește mai departe