Gabi

Articole postate de Gabi

  • Alecu Donici - Ariciul şi cârtiţa... 210

    - Sunt liberă, am dreptul, O cârtiţă zicea, Pe sub pământ cu-ncetul, Să scurm cât mi-ar plăcea. Şi cine poate oare de mine să se lege, Când eu mă cred în lege? Prefac în ţărnă neagră pământul sănătos Şi-l fac moşinoios... - Eu! i-a răspuns ariciul, eu am de la natură, Neîmpăcată ură Asupra tuturor ca tine vietăţi, Ce zac în răutăţi. Căci văd câmpie verde, de mâini de om ne-atinsă, Cum tu o ai pătat-o cu mult negre culori; Văd iarăşi o grădină de frumuseţi cuprinsă, Cum ai desfigurat-o, scurmând chiar pe sub flori. Şi pentru ce tu oare nu scormoleşti gunoaie, Ca să lucrezi în ele cât vrei la moşinoaie, Iar nu pământ curat: Cunoaşte dar, că duşman îţi sunt neîmpăcat... După aşa cuvinte, ariciul iată, vede Un moşinoi mişcând; Cu armele-i întinse la dânsul se repede Şi cârtiţa mi-o scoate abia, abia suflând.

    Citește mai departe

  • Heinrich Heine - În minunata lună mai... 209

    În minunata lună mai Când dau bobocii-n floare, În pieptul meu a încolţit Iubirea vrăjitoare. În minunata lună mai Cu păsări cântătoare, I-am spus tot ce mă doare, Dorinţă şi dogoare.

    Citește mai departe

  • Heinrich Heine - Teamă n-ai, căci loc mai sigur... 280

    Teamă n-ai, căci loc mai sigur Ca la mine altul nu-i - Ca să nu ne fure nimeni, Uşa camerei o-ncui. Vântul casa n-o dărâmă Oricât ar sufla de tare; De ţi-e teamă de incendiu, Iată, suflu-n lumânare. Iar acuma să-mi îngădui Să te strâng în braţe bine - Că răceşti uşor, iubito, Dacă n-ai un şal pe tine.

    Citește mai departe

  • Alecu Donici - Adevărul sau cucoșul de la moară 220

    Cucoșul, știți prea bine, că are însușire De a ne da de știre Prefacerile zilei ș-a timpului schimbări. El, făr-a se supune La reguli și cercări, Când adevărul spune, E ca un fabulist; Iar când arată timpul e cam naturalist. Știu dar că la o moară, cucoșul prin cântare Morarului da veste la vreme de mâncare. Însă-ntr-o zi, când moara umbla mereu vuind, Și unda zgomotoasă, în roți cu-a sa iuțime Izbea din înălțime În aer spumegând, Morarul simțea foame. Deci iese el din moară Și vede cum cucoșul, sărind pe-o grindișoară, În pene se umfla, Din gât se încorda, Ș-apoi, căscându-și pliscul, se pare că cânta. Însă a lui cântare, de vuiet mistuită, Era neauzită. Morarul trist se duse în moară, așteptând S-audă mai degrabă cucoșul său cântând. Aștea

    Citește mai departe

  • Adrian Păunescu - A către e... 212

     Vai, de la A până la E Atâta depărtare e Şi de la E până la A Tot alfabetul va-ngheţa. Şi nu va exista nici cale Să lege blândele vocale, Vocalele împărăteşti Care am fost şi care eşti. Şi de la A până la A E toată nebunia mea Şi de la E până la E Cum trece viaţa repede. Şi A spre E ridică glas, Iubito, singură-ai rămas Şi E spre A ca-ntr-un deochi Ridică negrii, blânzii ochi. Mai stai îi spune A lui E Nu ai de ce, nu ai de ce Mai stai, îi spune E lui A, Mă duc, că se va-ntuneca. Şi jos, într-un absurd spital, Consoanele au astăzi bal, Iubita mea cu E major, Acum, nici nu te mai implor, Iubitul meu, cu a de mână! Nimic din noi n-o să rămână Şi ne vom stinge-ncet, încet în insectar şi-n alfabet. Adio, E, frumoasa mea, Îi plânge depărtarea A Şi de la A până la E Un pod

    Citește mai departe

  • Emil Brumaru - Cântec naiv... 204

     Afară plouă laic şi-aş vrea să fii aici, Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie, Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici După ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie. Ţi-aş spune-ncet: Dă-mi mîna... şi poate că mi-ai da-o Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane În care-n moi fotolii leşină dulci cucoane Vărsând pe sâni ceşcuţe de lapte cu cacao. Ţi-aş da deoparte părul cu gura de pe gât, Cu gura ţi-aş desface nasturii mici de bluz­ă Şi ţi-aş şopti-n urechea ta fleaţă şi confuză: "Afară plouă laic şi-s trist şi mi-i urât..." din volumul 111 cele mai frumoase poeme de dragoste din literatura română (2018)

    Citește mai departe

  • Baltagul - după Mihail Sadoveanu... 208

     Mihai Sadoveanu, Baltagul ...

    Citește mai departe

  • Adriana Bittel, Cum încărunţeşte o blondă, lectura Delia Nartea 228

    Adriana BittelCum încărunţeşte o blondă. Povestiri din secolul trecutlectura Delia Nartea https://archive.org/embed/AdrianaBittelCumIncaruntesteOBlonda&playlist=1 ...

    Citește mai departe

  • Ion Mihai Pacepa, Orizonturi roșii (Memoriile unui șef al spionajului comunist) 199

    Ion Mihai Pacepa, Orizonturi roșii (Memoriile unui șef al spionajului comunist) lectura Elena Petrescu înregistrare 1990 Editat de Gelu Ionescu https://youtube.com/playlist?list=PL6CmtFrXuAXg44-ccAWJn3kNrlgEVc_LD https://archive.org/details/01Introducere 

    Citește mai departe

  • Emil Cioran, Ispita de a exista, lectura Cristina Victoria Cherţ 201

    Emil Cioran, Ispita de a existalectura Cristina Victoria Cherţeditat de Victor Ion si Vasile Carapithttps://archive.org/details/IspitaDeAExistaANR Biblioteca on-line   ...

    Citește mai departe

  • Mircea Cărtărescu, Irish cream, povestiri din Irlanda, lectura Adrian Pintea 203

    Mircea Cărtărescu, Irish cream, povestiri din Irlanda, lectura Adrian Pintea Aici Irish creamNu stiu daca ati avut vreodata ocazia sa calatoriti într-o masina cu volanul pe partea dreapta si care merge pe stânga drumului, în stil britanic, adica. Eu am avut, si pot sa va spun ca e una dintre cele mai stranii experiente pe care le poti avea. Exista

    Citește mai departe

  • PAUL VALÉRY - INSINUANTUL... 210

    Curbe, o, meandruAl seducţiei, – oareE vreun gest mai tandruDecât o lentoare ? Drumu-mi ce-l ştiu bineEu îl vreau şi-al tău;Gându-ascuns în mineNu e să-ţi fac rău. Surâzândă,-n fastaSeară, – te răneşteLibertatea astaCe descumpăneşte ? Curbe, o, meandru,Taina mea adâncă,Verbul cel mai tandruAmâna-l-aş încă. În traducerea lui Şerban Foarţă

    Citește mai departe

  • Guillaume Apollinaire - Loreley... 203

    La Bacharach de-o vrăjitoare blondă se zvoneaMureau pe rând bărbaţii îndrăgostiţi de eaEpiscopul chemând-o-într-o zi la judecatăOrbit de frumuseţea-i o şi iertă îndatăO Loreley frumoaso cu ochi de nestemateCe mag a pus în tine puterea-i fără moarteSătulă sunt de viaţă mi-s ochii blestemaţiCăci au murit părinte privindu-mă bărbaţiMi-s ochii două flăcări nu nestemate rareZvârliţi-i dar în flăcări să-şi afle-a lor pierzareÎn flăcările tale eu ard copila meaSă te condamne altul tu m-ai vrăjit dejaNu râdeţi preasfinţite rugaţi-vă deci iuteDaţi semn să mă omoare şi Domnul să vă-ajuteIubitul meu plecat e pe-ndepărtat meleagDaţi semn să mă omoare căci n-am nimica dragMi-e inima bolnavă eu trebuie să morDe m-aş privi-n oglindă ar trebui să morMi-e inima bolnavă căci n-am pe-al meu iubitMi-e inima bolnavă de când m-a părăsitEpiscopul la sine trei cavaleri chemat-aDuceţ

    Citește mai departe

  • Sappho - Invocaţie către zeiţa Afrodita... 196

    Afrodita, fiica lui Zeus, vicleanăTu din tronul tău scăpărând lumină,Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpânăNici în aleanuri.Zeiţa: "Cine te supără?Persuasiunea pe cine vrei să convingă?În curând cea care fuge acum de tine te va urmări,şi, dacă nu te iubeşte, te va iubi."

    Citește mai departe

  • Sappho - Unei femei needucate... 200

    Când vei fi murit, vei zace pe veci,fără ca cineva să-şi aducă aminte de tine;tu n-ai avut niciodată parte de trandafirii Pieirii;fără renume aici, tot aşa vei rămâne şi în Hades,rătăcind încolo şi încoace printre morţii necunoscuţi.

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile