Mircea Cartarescu, Enciclopedia Zmeilorlectura Simona Soare-Ivănescuînregistrare 2004Editat de Gheorghe Musatoiu https://archive.org/details/00.Prefata ANR Biblioteca on-line ...
Citește mai departe
- Sunt liberă, am dreptul, O cârtiţă zicea, Pe sub pământ cu-ncetul, Să scurm cât mi-ar plăcea. Şi cine poate oare de mine să se lege, Când eu mă cred în lege? Prefac în ţărnă neagră pământul sănătos Şi-l fac moşinoios... - Eu! i-a răspuns ariciul, eu am de la natură, Neîmpăcată ură Asupra tuturor ca tine vietăţi, Ce zac în răutăţi. Căci văd câmpie verde, de mâini de om ne-atinsă, Cum tu o ai pătat-o cu mult negre culori; Văd iarăşi o grădină de frumuseţi cuprinsă, Cum ai desfigurat-o, scurmând chiar pe sub flori. Şi pentru ce tu oare nu scormoleşti gunoaie, Ca să lucrezi în ele cât vrei la moşinoaie, Iar nu pământ curat: Cunoaşte dar, că duşman îţi sunt neîmpăcat... După aşa cuvinte, ariciul iată, vede Un moşinoi mişcând; Cu armele-i întinse la dânsul se repede Şi cârtiţa mi-o scoate abia, abia suflând.
Citește mai departe
În minunata lună mai Când dau bobocii-n floare, În pieptul meu a încolţit Iubirea vrăjitoare. În minunata lună mai Cu păsări cântătoare, I-am spus tot ce mă doare, Dorinţă şi dogoare.
Citește mai departe
Teamă n-ai, căci loc mai sigur Ca la mine altul nu-i - Ca să nu ne fure nimeni, Uşa camerei o-ncui. Vântul casa n-o dărâmă Oricât ar sufla de tare; De ţi-e teamă de incendiu, Iată, suflu-n lumânare. Iar acuma să-mi îngădui Să te strâng în braţe bine - Că răceşti uşor, iubito, Dacă n-ai un şal pe tine.
Citește mai departe
Cucoșul, știți prea bine, că are însușire De a ne da de știre Prefacerile zilei ș-a timpului schimbări. El, făr-a se supune La reguli și cercări, Când adevărul spune, E ca un fabulist; Iar când arată timpul e cam naturalist. Știu dar că la o moară, cucoșul prin cântare Morarului da veste la vreme de mâncare. Însă-ntr-o zi, când moara umbla mereu vuind, Și unda zgomotoasă, în roți cu-a sa iuțime Izbea din înălțime În aer spumegând, Morarul simțea foame. Deci iese el din moară Și vede cum cucoșul, sărind pe-o grindișoară, În pene se umfla, Din gât se încorda, Ș-apoi, căscându-și pliscul, se pare că cânta. Însă a lui cântare, de vuiet mistuită, Era neauzită. Morarul trist se duse în moară, așteptând S-audă mai degrabă cucoșul său cântând. Aștea
Citește mai departe
Vai, de la A până la E Atâta depărtare e Şi de la E până la A Tot alfabetul va-ngheţa. Şi nu va exista nici cale Să lege blândele vocale, Vocalele împărăteşti Care am fost şi care eşti. Şi de la A până la A E toată nebunia mea Şi de la E până la E Cum trece viaţa repede. Şi A spre E ridică glas, Iubito, singură-ai rămas Şi E spre A ca-ntr-un deochi Ridică negrii, blânzii ochi. Mai stai îi spune A lui E Nu ai de ce, nu ai de ce Mai stai, îi spune E lui A, Mă duc, că se va-ntuneca. Şi jos, într-un absurd spital, Consoanele au astăzi bal, Iubita mea cu E major, Acum, nici nu te mai implor, Iubitul meu, cu a de mână! Nimic din noi n-o să rămână Şi ne vom stinge-ncet, încet în insectar şi-n alfabet. Adio, E, frumoasa mea, Îi plânge depărtarea A Şi de la A până la E Un pod
Citește mai departe
Afară plouă laic şi-aş vrea să fii aici, Să tac, să taci, tăcerea la fleacuri să ne-mbie, Să lâncezim pe paturi ca două mari pisici După ce-au lins smântâna (slup-slup!) din farfurie. Ţi-aş spune-ncet: Dă-mi mîna... şi poate că mi-ai da-o Cu sufletu-n ruină ca-n vechi foiletoane În care-n moi fotolii leşină dulci cucoane Vărsând pe sâni ceşcuţe de lapte cu cacao. Ţi-aş da deoparte părul cu gura de pe gât, Cu gura ţi-aş desface nasturii mici de bluză Şi ţi-aş şopti-n urechea ta fleaţă şi confuză: "Afară plouă laic şi-s trist şi mi-i urât..." din volumul 111 cele mai frumoase poeme de dragoste din literatura română (2018)
Citește mai departe
Mihai Sadoveanu, Baltagul ...
Citește mai departe
Adriana BittelCum încărunţeşte o blondă. Povestiri din secolul trecutlectura Delia Nartea https://archive.org/embed/AdrianaBittelCumIncaruntesteOBlonda&playlist=1 ...
Citește mai departe
Ion Mihai Pacepa, Orizonturi roșii (Memoriile unui șef al spionajului comunist) lectura Elena Petrescu înregistrare 1990 Editat de Gelu Ionescu https://youtube.com/playlist?list=PL6CmtFrXuAXg44-ccAWJn3kNrlgEVc_LD https://archive.org/details/01Introducere
Citește mai departe
Emil Cioran, Ispita de a existalectura Cristina Victoria Cherţeditat de Victor Ion si Vasile Carapithttps://archive.org/details/IspitaDeAExistaANR Biblioteca on-line ...
Citește mai departe
Mircea Cărtărescu, Irish cream, povestiri din Irlanda, lectura Adrian Pintea Aici Irish creamNu stiu daca ati avut vreodata ocazia sa calatoriti într-o masina cu volanul pe partea dreapta si care merge pe stânga drumului, în stil britanic, adica. Eu am avut, si pot sa va spun ca e una dintre cele mai stranii experiente pe care le poti avea. Exista
Citește mai departe
Curbe, o, meandruAl seducţiei, – oareE vreun gest mai tandruDecât o lentoare ? Drumu-mi ce-l ştiu bineEu îl vreau şi-al tău;Gându-ascuns în mineNu e să-ţi fac rău. Surâzândă,-n fastaSeară, – te răneşteLibertatea astaCe descumpăneşte ? Curbe, o, meandru,Taina mea adâncă,Verbul cel mai tandruAmâna-l-aş încă. În traducerea lui Şerban Foarţă
Citește mai departe
La Bacharach de-o vrăjitoare blondă se zvoneaMureau pe rând bărbaţii îndrăgostiţi de eaEpiscopul chemând-o-într-o zi la judecatăOrbit de frumuseţea-i o şi iertă îndatăO Loreley frumoaso cu ochi de nestemateCe mag a pus în tine puterea-i fără moarteSătulă sunt de viaţă mi-s ochii blestemaţiCăci au murit părinte privindu-mă bărbaţiMi-s ochii două flăcări nu nestemate rareZvârliţi-i dar în flăcări să-şi afle-a lor pierzareÎn flăcările tale eu ard copila meaSă te condamne altul tu m-ai vrăjit dejaNu râdeţi preasfinţite rugaţi-vă deci iuteDaţi semn să mă omoare şi Domnul să vă-ajuteIubitul meu plecat e pe-ndepărtat meleagDaţi semn să mă omoare căci n-am nimica dragMi-e inima bolnavă eu trebuie să morDe m-aş privi-n oglindă ar trebui să morMi-e inima bolnavă căci n-am pe-al meu iubitMi-e inima bolnavă de când m-a părăsitEpiscopul la sine trei cavaleri chemat-aDuceţ
Citește mai departe
Afrodita, fiica lui Zeus, vicleanăTu din tronul tău scăpărând lumină,Nu mă frânge în chinuri, te rog, stăpânăNici în aleanuri.Zeiţa: "Cine te supără?Persuasiunea pe cine vrei să convingă?În curând cea care fuge acum de tine te va urmări,şi, dacă nu te iubeşte, te va iubi."
Citește mai departe