Privită ea însăși ca o călătorie, devenirea nu poate ajunge niciodată cu adevărat la o destinație în această viață, căci întotdeauna – pentru cel ce mai face încă umbră acestui pământ – mai există ceva de făcut, de gândit, de căutat, de înțeles sau de descoperit vederii celorlalți. E un alt mod de a zbura, … Citește în continuare Divina forfotă →
Citește mai departe
Una din cele mai nepotrivite așteptări pe care un om le poate avea de la o operă de artă este aceea de a reproduce, prin mijloacele-i specifice, lumea așa cum este ea. Esența artei a fost dintotdeauna rearanjarea lumii, reconstrucția ei, provocarea orizonturilor realului, bricolajul de fapte, de idei și simboluri, de imagini și de … Citește în continuare Bricolaj existențial (HD) →
Citește mai departe
Aceasta e o nouă plăsmuire a activismului politic contemporan: neprihănirea politică, virtutea imuabilă a celui ce alege ce trebuie. E acel simț datorită căruia nu poți pricepe în ruptul capului cum pot alți oameni, aparent decenți și cumsecade, să aibă o opțiune politică diferită de a ta. Sau, să recunoaștem, e acel instrument extrem de precis … Citește în continuare Neprihănire politică →
Citește mai departe
Inițial publicat pe SKEPSIS: Miguel de Unamuno (n. 29 septembrie 1864, Bilbao; d. 31 decembrie 1936, Salamanca) a fost un prozator spaniol, filozof, profesor, eseist, poet și dramaturg. Literatura sa n-a făcut altceva decât să ilustreze propria filozofie, legată de descoperirea „infraistoriei”, manifestată zilnic la nivelul indivizilor și colectivităților. Romanele sale mărturisesc acea convingere a…
Citește mai departe
S-ar părea că nu există în ziua de astăzi un domeniu al vieții care să nu fie asimilat, în special din perspectiva tipurilor de comportament pe care le modelează, ideii de religie. Religia a îmbibat întregul mediu social, în ciuda atâtor răbufniri moderniste: o regăsim în politică, în economie, în știință, în cultură, în marketing, … Citește în continuare Spațiu îngust, concav →
Citește mai departe
Citesc niște expresii într-un document al zilelor noastre. Dintre toate cele zise acolo, două mi se par extrem de provocatoare. Ele merită privite cu mare atenție, mai ales că o semnificativă parte a mesajului acelui document era așezată tocmai peste acestea. Pentru mine ele sunt importante din pricină că de mai bine de trei ani de zile tot … Citește în continuare Sacralitatea nedumeririi →
Citește mai departe
Ca să încep așa, mai pe ocolite, vă spun că Moonlight mi se pare a fi un imens vapor (un Titanic, dacă vreți), frumos, impresionant nevoie mare, numai că cu pânze. A fost lansat la apă, iar acum, în lipsa vântului, toată lumea s-a așezat pe chei și îi suflă în pânze, poate-poate se va … Citește în continuare Un Moonlight simptomatic … →
Citește mai departe
Unul din primele semne serioase de întrebare pe care acest film le ridică din punctul de vedere al locului său în peisajul ideologic al zilelor noastre este faptul că, deși a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film american al anului 2017, juriul celor de la BAFTA n-a dat doi bani pe el. Lucrurile pot … Citește în continuare De-ale Oscarului: Moonlight (2016) →
Citește mai departe
Nu-i așa că zâmbim atât de puțin nu pentru că n-avem dinți frumoși, nici pentru că ne e teamă că nu vom da bine în poză, nici pentru că nu avem motive, nici pentru că ne e în fire să fim așa, mai urâcioși, ci pentru că în acest fel oamenii din jur vor ști … Citește în continuare Soare cu dinți →
Citește mai departe
Depinde, desigur, de ce zice Papa să faci. Sau de ce zice un jurnalist despre ce zice Papa să faci. Sau despre ce zice un jurnalist care a preluat de la un alt jurnalist o știre despre ce zice Papa să faci. Ș.a.m.d. Căci bulgărele informațional cam așa se rostogolește: Papa zice: să nu mai fii un … Citește în continuare Să mai faci ce zice Papa? →
Citește mai departe
(based on a true story) Un om se urca din Est către Vest. Cum drumul era greu, a căzut de epuizare undeva într-un șanț, flămând, însetat, cu papucii rupți, mai mult mort decât viu. Din întîmplare, trecea prin zonă un creștin, din ăla de duminică și de ocazii speciale; când l-a văzut pe omul acesta … Citește în continuare Ultimul samaritean →
Citește mai departe
Una dintre regulile de interpretare destul de solid încetățenite în mentalul hermeneutic al veacului spune că un un mesaj textual se poate înțelege corect numai pe linia intenției autorului său. Astfel, fie că ne place, fie că nu, suntem nevoiți să presupunem atunci când ne apucăm de construcția unui demers hermeneutic că toate aceste premise … Citește în continuare Pledoarie pentru o cultură a dialogului (13) – Silogismele Sfântului Marzipan →
Citește mai departe