Un fum tras adanc in piept, o lacrima scapata pe obraz, un ultim regret. Nu mi-am dorit sa te ranesc prin tacerea mea, crezand c-am sa te astept. In minte si in suflet mai mult nu te pot tine, Desi candva imi va fi dor de tine. Un adio soptit, ti l-am lasat pe perna.. Iar un altul mazgalit l-am asternut aici, pe ciorna.
Citește mai departe
In ganduri ma sufoc incercand sa-mi gasesc raspunsuri, incercand sa respir. Ma ineaca, ma coplesesc...ma distrug incet dar sigur precum cancerul ascuns printre maruntaiele corpului. Isi asteapta momentul oportun si toate rabufnesc la unison ca si cand sufletul meu le-a soptit sa nu ma lase sa aflu realitatea.Cand? Cum? De ce? Atunci poate... ceea ce nu stii nu te doare.Un camp de lupta impanzit cu mii de eu-ri ce par sa nu renunte niciodata la orgoliu, sau sa arunce armele pe pamant, sa le-ngroape si mai apoi sa ma lase sa-mi aflu adevarurile nenorocite.Un sistem propriu de aparare impotriva mea; ceea ce nu stii, nu te doare.E nevoie de haos pentru pace. E nevoie de frica pentru curaj. Iar eu am nevoie de mine mai mult ca oricand.
Citește mai departe
Eu stiu ce zic si ce gandesc. Eu stiu ce zici si ce gandesti. Dar noi nu spunem lucrurilor pe nume. E o tacere absurda, confortabila si plapanda intre noi. Si nimeni nu vrea sa o rupa.Evitam inevitabilul ca si cand am incerca sa uitam versurile melodiilor noastre preferate. Ne ferim de vorbe cum ne ferim de ploaie.Dar se pare ca acum ni s-au rupt umbrelele..Pasim precaut si usor pe pardoselile uzate in speranta ca nu ne aude nimeni, insa toti ochii ne privesc dincolo de scena uitand ca suntem de fapt actori in piesa noastra de teatru, pentru ca ne-am intrat prea bine in rol.Pleoapele ni se lipesc tinandu-ne de mana si plecam unde ne place mai mult, unde nu dam socoteala, unde nu tinem cont, unde am sta o viata.Din spatele unui monitor prafuit, un suflet isi scrie gandurile sperand ca va fi auzit.
Citește mai departe
Ne intalnim in vis, ne întâlnim pe drum Ma saruti usor si totul se transforma-n scrum. Ma privesti tacut, ma privesti pe-ascuns Inca o privire si inima tu mi-ai patruns. Imi mangai obrajii, imi mangai si buzele Iar eu printre lacrimi iti numar scuzele. Ne intalnim in vis, ne întâlnim pe drum, Sau cel mult in vis incepand de acum.
Citește mai departe
Gandurile mele isi tipa durerile si fericirile doar atunci cand linistea profunda si singuratatea isi fac loc. Tu n-ai stiut sa taci, sa le dai voie sa iti vorbeasca, sa le asculti, sa le-ntelegi. Privindu-ti chipul ma intreb daca locul meu este aici. Acolo. Sau nicaieri?...Timpul ni se scurge,Si foile se scriu.Tineretea ni se duce..Hai sa traim, pana nu e prea tarziu..
Citește mai departe
Scriu Pentru ca sufletul meu pare mai frumos asezat in propozitii. Pentru ca ma face sa cred ca din miile de oameni care impart aceleasi ganduri cu mine, eu sunt cea care le da viata. Pentru ca sunt o carte deschisa, nici pe jumatate scrisa. Pentru ca as vrea candva sa ma recitesc. Pentru ca vorba si gandurile zboara, iar scrisul ramane.
Citește mai departe
Te las cu gandurile tale...te las.Te las in tacere, fara niciun glas.Inima-mi tipa de durere si fricaPentru ca tu ai putea pleca in orice clipaFara a-ti lua macar ramas bun!Desi noi doi am mers pe acelasi drumMai mult decat am fi crezut candva.Dar da, asa e dragostea:Te duce, iti sopteste dulce si te lasa"Acum gaseste-ti singur drumul spre casa."Te pierzi pe ulite si drumuri cu sufletu-ti zdrobitSpunandu-ti "Imi dojenesc inima ca nu ti-a putut vorbi..."Plangandu-ti de mila si mergand inainte,Intampini un suflet...un suflet ca tine.Porniti amandoi pe acelasi drum...Te las, te las in tacere.
Citește mai departe
Dimineti friguroase, cand buzele-mi ingheataDar zambetul imi e acolo, involuntar pe chip sculptat.Pe langa oasele subtiri de ger inmarmuriteSangele-mi pompeaza...de tine provocat.[ In profunzimea gandurilor mele, te zaresc pe tine, destul de vag ... ce-i drept, si totusi ma intreb de ce te afli acolo atata timp cat eu mi-am ferecat atent fiecare usa si portita catre casa sufletului meu. Am incercat sa ma apropii, sa pot sa te privesc, sa pot sa iti vorbesc. Un pas, doi pasi, iar tu nu mai erai. Am alergat atat cat am putut in speranta ca te voi gasi ascuns intr-un alt loc si bezmeticind prin colturile mintii mele, am luat calea cotloanelor stiute doar de mine.
Citește mai departe