din maci a curs apusu-adanc in noi din galben ploaia care vine din painea nenăscută peste camp ies rasarituri dintre spice din cer senin ne-am îmbrăcat c - un colț de lună hlamidă peste vise din tot ce-i omenesc în noi se-aprinde-n cer Luceafăr de spuneri nerostite doar mâna ta mi-e liniste în totul de cuvinte<!--/data/user/0/com.samsung.android.app.notes/files/clipdata/
Citește mai departe
<!--[if gte mso 9]> Normal 0 21 false false false RO X-NONE X-NONE <![endif]--><!--[if gte mso 9]>
Citește mai departe
Să nu-ţi zideşti cărările în oameni doar umbra să îţi fie scut în ochi să duci cărări spre răsărit iar verdele din frunză să-l îmbraci în zi de sărbătoare. Pe cale, pietre-n urma ta să laşi doar la răscruci să odihnească-n tihnă, călătorul zarea din tot ce-aduni comori în viaţa ta. Tu să alegi, copile calea dreaptă să fii prietenul din gând chiar şi cu vântul iar capul să ţi-l
Citește mai departe
Sunt momente în care trebuie să accepţi faptul că poţi să rămâi fără cuvinte şi să iei situaţia ca atare mai ales când e vorba despre copii… Seara, înainte de culcare, Theodora îmi înconjoară, cu dragoste mâinile în jurul gâtului şi cu un pupic zgomotos pe obraz, spune simplu, natural: <!--[if !supportLists]-->- <!--[endif]-->Mami, îţi mulţumesc că m-ai născut… Eu, mama ei, în
Citește mai departe
sub gene se coace Lumina până la toamnă mă strecor printre ninsori durere verde s-aude copacii nasc viaţă – un scâncet în frunze cad primaveri cu zgomot verde da, da reversul somnului nu ştiu dacă mă dor răni albe sau soarele din vama paşilor sub aripe se naşte zborul din cernutul nisipului în zori mi-adun ghiocei din rana albă număr lacrimi iţi spăl tamplelele de martie
Citește mai departe
Simptomul vetust al cercurilor de ceară paradisul neînţeles al lingurarilor, ursarilor, nomazilor şi altor călători de pretutindeni (chiar şi a celor prin viaţă). Ce e libertatea, de fapt? Scrânciobul în care ne dăm cu vântul prin plete crezând că zborul ne-a inventat pe noi ca să nu îşi uite statornicia dintr-un colţ de perete sau Ochii care se văd nu se uită dintr-o uitătură
Citește mai departe
când oamenii îşi fug de înţelesuri şi fricile-şi ascund în firi tu să-nţelegi că pentru toti e-un soare şi-n palme, un destin! iar vieţile adună-n snopi pe-acelaşi drum au loc şi pietre dar şi oameni. esenţa e în umblet şi-n priviri adesea răni se-nchid doar ca să nu mai doară gândul că pe-acolo trecu cândva o lacrimă să sape-n zile asfinţit senin...
Citește mai departe
ramuri învelite-n galben pai. stors de umblet prin străinatatea vântului cuget a întrebare: unde... pe unde hoinăreşte arca din care frunzele toamnei s-au pus plasturi peste adâncurile firii? în turnul de veghe-al Luminii inimile s-au invelit în toamnă ca-ntr-o desculţă despletită căutare a mirării: de unde-ncepe toamna ca să se nască asfinţitul?
Citește mai departe
crezi, crezi că-n neputinţa lor norii s-au iîmprăştiat în lacrimi doar ca să umple ochii oamenilor de întrebări curgătoare?...
Citește mai departe
din cerurile ochilor s-au desprins, agale, câteve raze de soare să îmi bucure imaginaţia cu jocul lor de-a primăvara. m-au recunoscut norii albaştri oglindiţi în ochi de copil şi-n mâini întinse a iubire. crengile au şi ele copiii lor...frunzele nenăscute primăverii! iubeşte-mă viaţă şi nu îmi uita ochii închişi în ploi...trimite-mă să dorm în legănatul aripii de pasăre şi-n braţele vântului
Citește mai departe
<!--[if gte mso 9]> Normal 0 21 false false false RO X-NONE X-NONE <![endif]--> <!--[if gte mso 9]>
Citește mai departe
<!--[if gte mso 9]> Normal 0 21 false false false RO X-NONE X-NONE <![endif]--> <!--[if gte mso 9]>
Citește mai departe
<!--[if gte mso 9]> Normal 0 21 false false false RO X-NONE X-NONE MicrosoftInternetExplorer4 <![endif]--> <!--[if gte mso 9]>
Citește mai departe