Traditions Without Borders... 393
- Arte
- 27-10-2015 21:30
Inspiring Autumn walking time in beautiful Iasi...with Indira's national motives...and roumanian blouse....
Inspiring Autumn walking time in beautiful Iasi...with Indira's national motives...and roumanian blouse....
I don't even know what I've been working on lately, with Christmas coming, Halloween and a few personal problems, things have been a mess. But fortunately, I have time to write on my blog now, which makes me pretty happy. So let's get on with it. I was feeling bohemian a few weeks ago after I had a few orders that featured flowers and colors and all that nice stuff, so I made a custom listing on Etsy that for these types of statement pendants.
Omuleții de pe la noi care se încumetă să facă filme pentru marele public, dar mai ales pentru publicul puber, cad de multe ori într-o capcană, aceea de a folosi semi-vedete pe post de actori, așa cum a fost cazul lui #selfie spre exemplu (pe care chiar nu am de ce să-l văd). În cazul de față, Ruby se aude numai pe fundal, iar melodiile ei semi-manelizate-semi-împrumutate-de-prin-afară se potrivesc foarte bine cu momentele asupra cărora planează. Larisa este o puștoaică de la malul mării care face tot felul de tâmpenii, ca majoritatea adolescenților. Viitorul ei nu pare prea roz, deși continuă să își spună că totul va fi bine și lume e a mea și alte bla-bla-uri și hashtag-uri demne d
This is not a horror movie but a movie with some horror in it asta ca să parafrazez replica icon a filmului This is not a ghost story but a story with a ghost in it. Se vorbește adesea de Guillermo del Toro ca fiind un spărgător de cutume și un deschizător de drumuri, o titulatură cât se poate de valabilă în cazul lui Pan și fantomatic validă în cazul lui Crimson Peak, opinie pe care s-ar putea să mi-o schimb până la finalul acestei cronici. Mia Wasikowska (Edith) nu e tocmai actrița mea preferată, dar aici mi s-a părut de-a
These were made about two months ago but I haven't had time to post them. I've been trying to create a more realistic face for quite some time now, and although I need improvement, I think I managed to create something that resembles the human face. I don't like the blue haired one though, I think I'm gonna skip the flowers next time.
Mai bine de două ore cu Tom Hardy în aproape fiecare scenă sună ca vis erotic, dar în cazul de față nu-i decât un experiment coșmăresc. Doi gemeni gangsteri interpretați de același Tom Hardy, unul mai psihopat ca celălalt, vor să dovedească că-s cei mai buni, în comparație cu cine, naiba știe, căci rivalii sunt desenați cu creionul fără vârf al unui copil cu ADHD. Asta ar fi una dintre lacune. Impresionant este faptul că la cât de lung și de sforăitor este filmul, teoretic, n-ar mai rămâne loc de lacune și cu toate acestea se ivesc câteva nelămuriri care țin strict de buna funcționare a scenariului. Există o singură scenă realmente violentă și memorabilă, restul filmului fiind un amestec ciclic de evenimente care te sufocă și care nu duce niciunde. Chiar dacă nu vedem nici măcar vreo scenă de sex, nici vreun moment în care cineva să-și facă nevoiele, avem totuși impresia că am văzut toate aspectele vieții celor doi frați Kray ca atunci când o bunică senilă îți spune aceeași povest
Cuvintele sunt de prisos aiciCăci topica cea mult răstălmăcită, Cum numai Shakespeare poate tălmăci,Acestui film nu-i face bineDe fapt nu filmului,Ci privitorului îndelung îndobitocit, Hrănit cu dumicați răsmescați, tocițiLipsiți de-a graiului savoare.Slova putea la fel de bine să lipsească,Iar filmul mut de ar fi fostNu m-ar fi deranjat defel. Figurile actorilor sunt cum nu se poate mai bogateSuficiente scopului și poeziei și simțirii, Dar care poezie palidă păleșteÎn fața astei năluci supărător de-aceeași: Textul și iarăși textul înainte de toate.Pe vremea când alde ShakespeareSau ale sale slobode sosiiPenița și-o-nmuiau în sânge de nobilă viță, În slujba actoruluiSlova era ticluită,Așa încât de pe îndepărtata scenăSă-și poată face auzităDrama și bucuria și dorința.Însă mai azi aceste reguli cad secerateSub apriga secure a vrednicului cinema,Care nu are trebuin
Asia ocupă un loc aparte anul acesta, în programul Les Films de Cannes à Bucarest (23 – 29 octombrie), cu filme semnate de regizori consacrați sau debutanți care și-au început cariera cu un premiu la Cannes. Din China, Japonia, Thailanda, Filipine sau India vin povești de dragoste, drame de familie, filme suprarealiste care fac acum înconjurul lumii în festivaluri. Jia Zhangke, cel mai important regizor chinez al generației lui, Hirokazu Kore-eda, considerat noul maestru al cinema-ului japonez, Naomi Kawase, regizoarea asiatică cu cele mai multe selecții la Cannes, și imprevizibilul Apichatpong Weerasethakul, premiat cu Palme d’Or, sunt câteva dintre numele momentului în c
Anul acesta n-am putut fi prezentă încă de la începutul festivalului, din păcate, dar am observat ceva schimbări în bine, mai ales la nivelul calității filmelor. De obicei genul horror e osândit la spânzurătoarea creativității, cel puțin din punct de vedere al poveștii, care de cele mai multe ori te bagă în sperieți doar prin intermediul montajului și al muzicii și mai puțin prin unicitatea story-ului. Apropo de muzică, anul acesta a fost prezent și a concertat pe scena teatrului Sică Alexandrescu, Simon Boswell, compozitor de muzică drăcească pentru multe filme de gen. Am ratat din nou n