Cica vine toamna. Nu cred... Azi a plouat si a batut vantul, a iesit soarele... si s-a repetat.Cine ce sa mai inteleaga din asta?Schimbari de vreme, de politica, de conceptii, statistici, cercetari ...Incerc sa nu le bag in seama si sa imi vad de treaba.Pictez, brodez, desenez in continuare si imi fac planuri.
Milă... Sifilis de microscop moral. În micron - zece porunci la piedestal. Pe buze... Iuda, buturugă durdulie, Când Isus, în sus, când în jos, stafie. Jale... Din botul mustăcios cu butirat, O zeamă sfântă din burtă de asfalt.
Daca nu scriu pentru mai mult timp intru intr-un fel de inertie si, cu cat trece mai mult timp, cu atat imi e mai greu sa ma reapuc. Dar... o fac totusi.Intre timp mi-a fost rau si mi-a fost bine, am plecat si am revenit din concediu, mi-am facut planuri si am renuntat la ele, dar... mi-am facut alte planuri si am incercat sa fiu un pic mai disciplinata.Am explorat acuarelele, desenul, broderia, am oscilat printre tehnici si hobby-uri si am incercat sa le prioritizez, rezistand dorintei de a face TOTUL ACUM!
La umbra parcului modal Citesc din cartea vieţii mută. Mă doare-n cot de spiritul carnal, Întrezăresc o existenţă slută. Şi ce n-aş da pe-o compilare,...
Un pat clasic este dorinta de extravaganta in propriul nostru dormitor. Patul clasic induce ideea de noblete, extravaganta si finete. Are o istorie incarcata si poate fi vazut in foarte multe documentare sau poze care reprezinta diferite perioade din istoria omeniri.Paturile clasice sunt evidentiate prin culoarile sobre si incarcate cu diferite sculpturi reprezentative perioadei in care au fost produse. De-a lungul timpului au trecut prin diferite etape de modernizare, in special prin simplificarea liniilor si reducerea in inaltime. Daca la inceput erau foarte incarcate, chiar baldachine, cu timpul au devenit atat de simple incat erau construite din strictul necesar pentru mentinerea unei saltele.Patul clasic este o buna piesa de mobilier pentru a creea un dormitor plin de personalitatea dar si incarcat cu romantism si istorie. Patul clasic participa la arajamentul unui dormi
Iniţial, pe poetul George Asztaloş l-am confundat cu George Astaloş, scriitorul care stă la Paris. Şi n-am căzut doar eu în capcană. Când, pe Facebook, am atras atenţia asupra versurilor tipului din Târgu Mureş, într-un comentariu, actorul Mihai Bisericanu s-a pornit să spună ce om extraordinar este. Se referea la Astaloş. E interesant că şi Asztaloş şi Astaloş au comun simţul umorului, ca şi coniacul la ardelean, ca şi şampania la trăitorul în Franţa. Şi că sunt nedreptăţiţi de critica literară. Asztaloş, născut în 1963, la el vreau să mă refer, Gyuri pentru prieteni, e printre poeţi precum un trombon într-o orchestră. Hai că m-am luat cu comparaţiile! După ce-i descope
Scufiţelul Roz, alias Don Don, după întâmplarea nefericită cu final fericit, se gândi în sinea lui, oarecum mustrător, că de-acu' înainte n-o să se mai abată niciodată din drum, mai ales când a merge prin Pădurea Politică, ci să asculte poveţele mamei, materia-cenuşie Tkaciuka. Vânătorul-filat, alias sumbsemnatul fără "vânător", s-a ridicat şi mai mult de-asupra muritorilor de rând, închegând mai strâns prietenie cu cei salvaţi. Din când în când era deranjat de manifestările raideriste ale lui Plahiş,
Şi se întâmpla ca tocmai atunci să treacă prin faţa casei un vânător. Lumea din sat, bună de flecăreală, îi spunea Vânătorul-filat, adică vânătorul răsucit în fire. Da, era cam răsucit în firea lui vânătorul, căci ştia cum să se învârte şi, după putinţă, se învârtea şi el cum poate: deţinea mai toate frunzele de tutun din sat, o tipografie în târgul Ieşilor, câteva betono-meşălci la Rezina şi un stejar falnic şi voinic, verde ca obrazul multiplicat al lui Franklin. Auzi el horăiturile de burduf îndestulat şi-şi spuse: "Bre' da' tare mai sforăie deda! În timp
Deîndată ce se văzu înăuntru, Lupu se repezi glonţ spre patul bunelului şi, fără să scoată vreun sofism de mahalagiu, îl înghiţise pe bătrân cu tot cu câcat. Lupu se cam încreţise la mutră, ori bătrânu' era prea acru, ori câcatul prea dulce. Apoi, cu o galanterie demnă de miss buricul-pământului, se îmbrăcă în hainele prăfuite de general ale moşneagului. Trase perdelele şi se culcă în pat. În vremea asta, Scufiţelul Roz culesese atâta mo(n)strălău că abia îl mai putea duce. Cum se zbenguia el de colo'-ncoa',
