Pomii care m-au legănat Nu mai sunt pomi. Au devenit amintiri. Şi mă dor. Amintirile vechi, din copilărie - cât de frumoase au fost! – Nu mai sunt amintiri. Au devenit Erinii. Şi mă urmăresc. Ochii mei nu mai sunt ochi. Două mâini fără sfârşit şi fără somn. Întinse peste tăcerea orizonturilor, Caut
Citește mai departeÎn viaţă suferă doar cei puternici. Ei, oricând gata la chemarea vremii Fac scut de nepătruns, din gând şi suflet, Durerile străine să se stingă. Simpli ostaşi ai Datoriei, poartă Răni, una după alta, nevăzute, Deasupra-le cu buze incendiate Cântecul setea şi-o potoleşte.
Citește mai departeVă prezentăm un fragment din volumul „Poliția Memoriei”, de Yōko Ogawa. Cartea a apărut de curând la Editura Humanitas Fiction, în traducerea semnată de Raluca Nicolae. Despre carte: Romanul distopic al lui Yōko Ogawa – povestea unei tinere femei care, luptând să-și continue cariera de scriitoare pe o insulă unde obiectele... The post Nou la Editura Humanitas Fiction. Fragment din Yōko Ogawa, „Poliția Memoriei” appeared first on Recenzii filme și cărți.
Citește mai departeUn singe en hiver (1962) – O maimuță iarna Regia: Henri Verneuil Distribuția: Jean Gabin, Jean-Paul Belmondo, Suzanne Flon, Gabrielle Dorziat În 1962, anul când Henri Verneuil a realizat ‘Un singe en hiver’, Jean Gabin avea 58 de ani (mai puțin decât are astăzi Tom Cruise!), era considerat deja un... The post Două legende ale ecranului: Un singe en hiver (1962) appeared first on Recenzii filme și cărți.
Citește mai departe„Pasărea vopsită”, de Jerzy Kosinski Editura Litera, Colecția Clasici moderni, București, 2021 Traducere de Elena Malnai Se întâmplă mai rar să văd întâi un film și apoi să citesc cartea care l-a inspirat, dar exact asta s-a petrecut cu ‘Pasărea vopsită’. Am văzut cu un an în urmă filmul din... The post O carte zguduitoare și controversată: „Pasărea vopsită”, de Jerzy Kosinski appeared first on Recenzii filme și cărți.
Citește mai departeÎn desăvârşita noaptecând ridic privirea din carte,din numerabilele clare rânduri,o, ce stelar de limpede se-mparte,ca un buchet de rustice flori,îngrămădirea de gânduri:Tinereţe a sprinten legănatei prore,cu şovăieli, duioşii, mângâieri. –Pretutindeni bucuria de-a fi mână-n mână,dorinţă însă nicăieri;prea mult univers şi destulă ţărână.traducere de Alexandru Philippide
Citește mai departeÎn ce piatră, ce sânge, ce fier Ce foc am fost ciopliți Deși părem croiți numai din nori Și ne lovesc cu pietre și ne strigă Lunateci! Cum ne petrecem zilele și nopțile Doar unul Dumnezeu o știe! Să mergem împreună lasă-i să ne lovească Cu pietre și lunateci să ne strige Prietene, cei ce n-au înțeles nicic
Citește mai departeCând ziua din lujer se desface învoalată și își desfoaie pe câmpuri culorile Când de la glas până la buze se sparg stalagmitele Când soarele-înoată în holde Și-o pânză în zori păstorește alizeul Mereu ți-e veșmântul o insulă, o moară care-ntoarnă anii înapoi Anii pe care i-ai trăit și-a căror icoană o regăsesc dureroasă în inimă Alunii se-apleacă unul spre altul iar țărâna cade din îmbrățișarea
Citește mai departe”(Că făcătorii răului, când mulți într-un gând asupra unii răutăți să află, unul pre altul a nu amăgi obiciuiți sint, ca nu cumva cu vicleșugul mic, fărălegea mare a isprăvi din mână să piardză).” ”Iară Inorogul încă în opreala crocodilului fiind și precum în blăstămate vicleșugurile Hameleonului să fie cădzut, vestea prin urechile tuturor să împrăștie, toți munții și codrii de fapta ce să făcusă să răzsuna și toate văile și holmurile de huietul glasului să cutremura, atâta cât glasurile răzsunării precum ca o muzică să fie tocmite să părea, carile o harmonie tânguioasă la toată urechea aducea, nici cineva altă ceva audziia, fără numai: „Plecatu-s-au cornul Inorogului, împiedecatu-s-au p
Citește mai departemarin mincu e în așteptareun ochi crispat demolează cu furiestructura chimică a obiectelorrepune elementele în libertateîntre goluri și plinuriașa numitele pliuri interstițialemâna lui se strecoară vioaieveveriță de fum între două crengiîntre crengile realuluidin abundență frunze vorbe bălăriiîn răsfăț dezmăț de forme informefalnica practică semnificantăa descoperi limba poezieimâna apăsată pe trăgaciul mașinii de scrissă împuști acel vers așteptatsingurul vers care doaremarin mincu stă aplecatîntre formele stării de realcea mai malignă dintre stări pe caren-o vindecă nici un spital
Citește mai departe