• Proverbe româneşti... 231

      „Caută nod în papură” Iată o zicătoare din cele mai cunoscute. S-ar fi ispitit cineva să creadă că-i e românească originea, deoarece nu ne lipseşte nici papură din lacovişti, nici darul de a căuta cusururi acolo undo nu sunt. Să-l fi împrumutat de la francezi, nu seamănă deloc; mai întâi pentru că sub această formă, nu-l au; al doilea, fiindcă al lor „Chercher midi à quatorze heures” se potriveşte mai mult cu „A umbla după potcoave de cai morţi”, precum dovedesc aceste patru versuri ale lui Voltaire, scrise sub un cadran solar dintr-un sat:

    Citește mai departe
  • Cutie senzorială - recolta toamnei... 233

    De curând o persoană dragă nouă a făcut o lucrare pentru o firmă de cereale și uite așa, într-o zi am primit un mic cadou special pentru joaca noastră, punguțe de un kilogram cu grâu, porumb, semințe de floarea soarelui și soia. Prin cămară am găsit boabe de fasole albă și pestriță care împreună cu restul semințelor au ajuns în cutia senzorială. Pe lângă semințe Ana a mai găsit în cutie și două linguri de înghețată și cinci pahare de plastic pentru cele cinci feluri de semințe folosite. Nu am pus soia în cutie pentru că nu a mai avut loc. A mai avut la dispoziție pe

    Citește mai departe
  • Romanovii şi tragicul lor sfârşit... 205

     Când la Petrograd au izbucnit flăcările mistuitoare ale revoluţiei, Ţarul Nicolae al II-lea, om bun şi blând din fire, dar sărac cu duhul şi stăpânit de ţarina Alexandra Feodorovna care nu ieşea din cuvântul mujicului siberian Grigore Efimovici Rasputin, se afla la Marele Cartier General din Mohilew. De la începutul revoluţiei chiar, Ţarul a declarat adjutantului său generalul Rusky, unul dintre cei mai distinşi militari, comandantul armatelor de Nord şi care a fost printre primii ofiţeri trecuţi de partea revoluţionarilor, că intenţionează să acorde poporului o constituţie liberală, renunţând la o parte din drepturile sal

    Citește mai departe
  • Tezaurul României de la Moscova... 231

     La 1 ianuarie 1917, frontul româno-rus definitiv închegat pe graniţa apuseană şi de miazăzi a Moldovei, stăvilise înaintarea vijelioaselor valuri vrăjmaşe. Iaşi devenise inima ţării. Acolo s-au strâns într-un singur mănunchi toţi cei ce aveau încredere nestrămutată în împlinirea idealului care de la Mihai Viteazul încoace hrănise cugetarea poporului român şi tot acolo se îndurau cele mai cumplite suferinţe morale şi materiale. Rănile retragerii erau adânci şi trebuiau tămăduite. Revoluţia izbucnise în Rusia. Sufletele soldaţilor ruşi

    Citește mai departe
  • Numele lunilor la români... 331

     Românii au două rânduri de nume pentru lunile sau „mesile” anului: I. Nomenclatura populară română şi latină de: Călindariu sau Cărindariu (Ianuarie), Făurar sau Faur (Februarie), Mărţişor (Martie), Prier (Aprile), Florar (Mai), Cireşar (Iunie), Cuptor (Iulie), Agust, Ogust, Aust (August), Răpciune (Septembrie); (Răpciune este o vorbă a cărei etimologie nu se poate da cu certitudine perfectă. Pozitiv şi cert este numai că ea nu e nici greacă, nici slavonă, nici străină în fine. Eu sunt convins că vine de la vorba latină „raptio-raptione”, adică răpire sau rapt şi mi se p

    Citește mai departe
  • Anotimpurile... 238

    Am câștigat de curând la micul concurs organizat de Adriana Start la lectură și joacă – ANOTIMPURILE! doua cărți foarte frumoase despre anotimpuri, iar condiția participării la concurs a fost că voi scrie o recenzie despre amândouă. Nu m-am putut abține să ma limitez doar la cele două cărți și am mai adăugat trei mici activități pe lângă ele pentru a ne ocupa aproape toată ziua. Vreau în primul rând să îți mulțumesc mult Adriana pentru cărți și pentru ved

    Citește mai departe
  • Ştefan cel Mare la Războieni... 222

     (Din biblioteca Marciană de la Veneţia; Classis X, Codex CLXXVIII) Baltazar de Piscia comunica papei ultimele noutăţi căpătate de la 5 tineri genovezi, care fiind robiţi de către turci la luarea coloniei genoveze Caffa din Crâm şi trimişi la Constantinopol împreună cu alţi 122 de tineri, separându-se prin furtună vasul ce-i ducea, de restul flotei otomane, au reuşit pe drum a-i ucide pe corăbierii turci şi a scăpa la Chilia (Lichostomi), u

    Citește mai departe
  • Deus - Dumnezeu... 216

     Românii, îmbrăţişând religia creştină, trebuia mai nainte de toate să devină din poleteisti – monoteişti, să renunţe adică la toată mulţimea de zei şi zeiţe şi să nu mai aibă decât un singur zeu la care să se închine, pe care să-l adore şi de la care să spere mântuirea şi ajutorul. Cu greu însă le venea a se despărţi deodată şi cu totul de atâtea numiri şi epitete sacre, care le aminteau la fiecare moment al vieţii lor publice şi private imaginile cele mai scumpe, mai grandioase şi mai intime. Ce au făcut ei dară? Au admis

    Citește mai departe
  • Istoria fonemului „â”... 216

      Iniţialul „î” este o vocală nazală atât de scurtă sau atât de slabă, încât la macedo-români se suprimă cu desăvârşire din grai: ngropu = îngrop, nveţu = învăţ, nchiadicu = împiedic etc., iar la daco-români se elide după o altă vocală: mă-ngrop, te-nvăţ, vă-mpiedic. Vocală cea medială „â”, care e şi finală după cum vom vedea îndată, este din contră mai lungă sau mai tare decât „ă”. Dar să fie ea oare într-adevăr nazală? Iată chestiunea cea importantă şi mai ales, să fie ea oare într-adevăr nazală acolo unde „n” nu se aude deloc, ca în „cât” = „quantum” şi „atât” = „tantum”?

    Citește mai departe
  • Istoria fonemului „ă”... 218

      Trăsătura caracteristică a sonului „ă” în fonetica românească nu este de a fi o vocală obscură, ci anume aceea de a înlocui vocală clară „a” de câte ori aceasta din urmă pierde accentul. Fiziologic, acest „ă” nu se deosebeşte de acelaşi son la fel de fel de neamuri, dar se deosebeşte pe deplin prin rolul său morfologic. Din barbă-bărbat, din bărbat-bărbăţie, ceva analog nu se afla nici la ruşi, nici la tătari sau cine mai ştie la cine, pe unde va fi lesne orişicui de a găsi acelaşi son ca produs brut al vocalizării. Fiziologic, acest „ă” se r

    Citește mai departe