Marin Mincu- O stare permanentă
marin mincu e în așteptareun ochi crispat demolează cu furiestructura chimică a obiectelorrepune elementele în libertateîntre goluri și plinuriașa numitele pliuri interstițialemâna lui se strecoară vioaieveveriță de fum între două crengiîntre crengile realuluidin abundență frunze vorbe bălăriiîn răsfăț dezmăț de forme informefalnica practică semnificantăa descoperi limba poezieimâna apăsată pe trăgaciul mașinii de scrissă împuști acel vers așteptatsingurul vers care doaremarin mincu stă aplecatîntre formele stării de realcea mai malignă dintre stări pe caren-o vindecă nici un spital