Și cu viața mea cum rămâne?..
.. căci m-am hotărât să trăiesc!La 10 zile după ce am scris-o pe cea anterioară, cam morbidă de altfel, s-a produs declicul.Lucrurile s-au schimbat.. i-am cerut ajutorul lui Dumnezeu și mi-a dat imediat un semn simplu, extrem de simplu. Am simțit că nu mă mai pot mișca. Da, de atâta grăsime :(Aveam dificultate să mai mă mișc în pat și să mă ridic.. oribil! Ce viața e asta? m-am întrebat oripilată.Am realizat că nu există "nu pot" ci există "nu vreau". Deci vreau, deci pot!Cel puțin în ce privește ființa mea, să am grijă de ea.Nu pot duce grija lumii, nu o pot duce în spate..! Dar este datoria mea absolută să am grijă de mine și să nu mă las să decad. N-am mai suportat să trăiesc prost, de aceea am luat această hotărâre miraculoasă prin efecte la toate nivelurile și care a dus la redobândirea energiei ..primordiale. Și a dorinței de a trăi.Căci înainte, sincer, mă gândeam numai la moarte. În vreme ce îmi pregăteam (chiar fizic) locul de odihnă veșnică.Prin a putea s-a subînțeles mai a