Seamus Heaney - La mure
Spre sfârşitul lui august, după ploile grele şi soarele de-o săptămână, se coceau murele. La început doar una, un cocoloş mov, strălucitor printre altele, roşii, verzi, tari ca nişte noduri. O mâncai şi dulce îi era carnea ca sângele îngroşat: sângele verii în ea lăsând pete pe limbă şi poftă de cules. Cele roşii s-au înnegrit şi pofta ne-a trimis cu bidoanele pentru lapte, toate oalele şi cutiile până unde mărăcinii zgârâiau şi iarba udă ne albea cizmele, În jurul izlazelor, câmpurilor de porumb, rândurilor de cartofi am răscolit tufele şi am cules până am umplut vasele. Până când pe fund s-au adunat cele verzi şi deasupra, stropi