n.d e. ???
(asta-i cea mai mare frică a ta ca să te vindeci trebuie să vorbești despre ea până o să-și ia tălpășița și-o să intre în altul) o dimineață nehotărâtă ca un autobuz londonez într-un sens giratoriu lumina încearcă să-și facă loc printre lucruri îți pare o ricșă decorativă la intrarea în tk max pe marginea patului capul în mâini te întrebi cât durează o veșnicie un crist de fosfor ca un iepure alb îți răspunde: uneori o secundă din așternut abia trezită starea de panică îți face în joacă cerculețe pe omoplați te golește de sânge gândul că într-o zi se vor sfârși toate și n-o să mai simți nici măcar amorțeala din degete după ce bei prea multă cafea nici măcar propria respirație zgomotoasă și grea ca jurământul de cununie îți spui cu lehamite moartea e ca atunci când te așezi la un film te fură somnul și te trezești iar pe ecran rulează mulțumirile de final o clipă ți-e ciudă că ai ratat ceva important cei din jur te calmează n-ai pierdut mare lucru omul e și cim