Sări la conținut

Litere

Litere

Dostoievsky – Umiliți și obidiți

Am scris cred undeva că Dostoievsky este un soi de Shakespeare al popoarelor slave. În „Umiliți și obidiți” începe cu tema din Romeo și Julieta. Aparent, avem un tânăr de familie nobilă care se iubește iremediabil cu o tânără de familie modestă. În timp, constatăm că totul se rezumă a fi un act ratat: „Ce […]

Litere

Bird Box: Orbește de Josh Malerman

DAC-AI VĂZUT CE-I AFARĂ ÎNSEAMNĂ CĂ NU VEI MAI AVEA SCĂPARE! Malorie își crește copiii așa cum poate: cu ușile-ncuiate, draperiile trase și toate ferestrele acoperite cu saltele, să nu poată pătrunde nicio rază de lumină. Să nu poată zări ce este afară. Să nu poată desluși inamicul invizibil care a pus stăpânire pe întreaga lume și care îi transformă pe toți cei care-l privesc în criminali violenți și, în cele din urmă, în sinucigași. Cei mici dorm încă, dar, în curând, va fi si

Litere

Fantasme in Noapte

Orasul a murit.Tu inca nu. Mai supravietuiesti cumva, undeva, pierdut intr-o jungla de material gri efemer, o paradigma monstruoasa in zadar, facand risipa de har. Un car se afla deasupra ta pierdut intr-o ceata lipsita de speranta ce-nvaluie zarile-n finit. Stii bine ca nu esti infinit. Omule, esti muritor, dupa cum spune si piesa populara pe care ai fi putut sa o auzi in momentul in care ai pasit afara din scara, dar nu ai auzit-o.Un obiect lipsit de suflet cu rosu si alb se afla-n mana ta brusc, scoti alb din el si il aprinzi. Tragi in tine putin sa vezi daca e bine si te trece un fior rece pe care nu-l poti analiza. In ceata anihilanta se pierde acum si iz de fum. Din nou risipa. Din nou scrum.Erau sunete de oameni cand ai vrut sa iesi prima oara din captivitatea pesterii in care locuiai acu ceva timp cu oamenii, compartimentati in ziduri de beton, frate ce beton ar fi fost sa fie totul doar un jargon. Tu stii ca nu e. Orasul a murit. Si sincer, era timpul.

Litere

Bien-être

E atunci cand simti cu obrajii, cand gandesti cu palmele, cand desenezi cu talpile goale, cand iubesti cu ochii si cand razi cu inima.

Litere

imaginea corpului tău ieșind din cadă

trecînd prosopul portocaliu(cu care mă ștersesem cu juma de oră-nainte)peste dîrele de apă șerpuindu-ți pe pielea-ți ambratăpeste picioarele (desigur) infinite cu glezne normalenici prea subțirinici mătăhăloaseși mai ales peste buzele mici în formă de Ka această poză(tu serioasă)un soi de adorare fără uimire(de parcă te-ai născut din totdeauna)face parte din cultura mea distrofică de atunci […]