Sări la conținut

Litere

Litere

O zi proasta la fotbal

Mi-am reamintit ce-nseamnă o zi proastă la fotbal văzând Rusia-Grecia 0-1, la Euro 2012. Eram junior şi aveam un meci de antrenament. Lume era puţină pe marginea terenului. Atunci se juca în faţă cu doi interi iar eu eram unul dintre ei. O minge centrată de pe stînga, atinge portarul şi vine sărind, pe linia porţii. Eram acolo, la un pas de poartă şi puteam să pun fundul s-o bag în poartă, să pun latul sau să prind o bombă să rup plasele. Dar, nu am înţeles de ce, împing piciorul şi mingea, fir-ar mama ei de minge, sare peste poartă. E o performanţă rară să trimiţi mingea, de pe linia porţii, peste bară, dar în loc de felicitări am primit înjurături

Litere

Blues de gânduri

  Gânduri naive desenate-n nuanţe gri puzzle de suflet în bucăţi cam mii şi mii piesele-absente nu mai ştiu a le găsi Lumea e multă, însă oamenii puţini suficienţă viziuni de vizuini ce să mai cauţi; eşti străin între străini Cine s-asculte când abia se-ascultă ei cine să vadă când sunt orbi şi derbedei în paşi de Panzer fără gânduri şi idei Gânduri naive desenate-n nuanţe gri umbre bolnave după paşii noştri vii piesele-absente... tu mai ştii a le găsi?...

Litere

Jaquelline - destin

Jaquelline From Literatura - Mircea BatranuDe vorba cu sotia mea "Mi-am visat soţia, e roşcată cu şuviţe verzi, ochi verzi-violeţi, e din Belgia şi cred că se numeşte Jaquelline! Sau o fi Andree?" From

Litere

IERBARUL

Azi, de ziua mea, în dar, Am primit un mic ierbarTrebuie, cu grijă mare,Să culeg câte o floare, Rămurele, frunzuliţe, Muguraşi, l

Litere

Cronică plastică

  Te regăsesc cum stai în colţ tăcută parc-aşteptând ceva, dar nu ştiu ce fără de zâmbet, fără nicio cută şi fără ochii oglindiţi în cer Stăm faţă-n faţă cu tăceri bolnave de dragoste pierdută şi uitări Îmbrăţişări nu-s nici măcar firave, n-avem cuvinte şi nici frământări... Şi mă întreb cu ce-am greşit noi oare încât ne-am transformat în doi străini  Cuprinși de gânduri prea tulburătoare, Erupție de plâns și de suspin?... Te-au luat de lângă mine fără veste lăsându-mă să caut disperat de parcă tu ai fost doar o poveste şi nu ai existat cu-adevărat Te-au prefăcut într-un obiect de artă ce stă și tace-n sala de muzeu crezând c-o să te-admire lumea toată aşa cum te-am iubit cândva şi eu... (tablou de Lidia Zadeh)

Litere

Blues cu prietena

muzică şi text: Marius Ionescu Pe când eram mai mic, eram naiv şi zăpăcit, dar se punea câte-o pată  când zâmbea o fată; Şi cum vedeam cumva pe cineva că-i semăna întrebam treaba 'ceasta cu prietena asta. Pe când eram copil, să povestesc e inutil: multe nu ştiam, dar mă ataşam; Şi azi ar fi la fel chiar dacă vremea e altfel ca-n povestea 'ceasta  cu prietena asta. Azi e puţin doar diferit şi-n rest, tot de nedezlipit ca-n povestea 'ceasta  cu prietena asta.

Litere

Poveste din viitor - poveste SF

Procesorul principal RXC 7720 s-a oprit definitiv. În ultima vreme a cauzat mai mult haos din cauza erorilor sale iar acum, după un şir de zgomote ciudate şi un fir de fum discret, a cedat. S-a lăsat o linişte ireală, toţi cei care mişunau de obicei prin camera Marelui RXC 7720 au rămas înmărmuriți neştiind ce va urma. Nici nu mai ştiau cum va funcţiona lumea fără toate calculatoarele legate la reţeaua computerului principal, pentru că nici nu erau născuţi atunci când noul comandant preluase conducerea şi, din motive economice, propusese digitalizarea societăţii. Acum totul depindea de Marele Procesor, în primul rând reţeaua de electricitate şi cea de internet care asigurau confortul locuitorilor, activităţile lor zilnice şi stabilitatea societăţii. Ştiau că defecţiunea trebuia rezolvată cât mai repede pentru a nu se ajunge la haos. Toţi tehnicienii şi programatorii s-au întâlnit în cele din urmă căutând soluţi

Litere

Blues amnezic

  Prea bătrân să-şi amintească sufletul te privea tăcut ca pe-o umbră de gânduri ca pe-un prieten demult pierdut şi atunci se-ntreba "Ce-am pierdut, ce am mai avut?" Prea bătrân să te ştie, sufletul te privea cumva fără să-şi reîmprospăteze ocupată memoria sa şi atunci pe strada mare a luat-o la pas cam aşa... Prea bătrân să-şi amintească prea bătrân să te ştie, cu memoria plină şi bolnav de-amnezie Prea bătrân să mai vadă te privea tăcut şi confuz şi atunci, ce să facă, ţi-a scris trist un amnezic blues