POZĂ... 267
- Literatura
- 29-01-2023 21:06
vopselele în tonuri răvășite n-au remanență pe obraji în urma lor rămân întipărite semne ocu...
Citește mai departevopselele în tonuri răvășite n-au remanență pe obraji în urma lor rămân întipărite semne ocu...
Citește mai departeDin categoria promisiunilor neîndeplinite face parte şi „romanul” Fundătura gropilor al lui Octav Pancu-Iaşi. Activ contributor la revistele pentru copii şi tineret, redactor de emisiuni la radio, Pancu-Iaşi publică în Licurici nr. 121 din 13 august 1949 un fragment di
Citește mai departeCe şansă au cărţile? Cărţile au şanse destul de mici. Scriem cărţile cu aceeaşi cerbicie cu care ţăranul aruncă în brazdă sămânţa, având speranţa că vremea îi va fi favorabilă, nu vor fi inundaţii, nu va fi secetă, iar bobul aurit de lumina soarelui – înainte ca pâinea cea de toate zilele să se rumenească în ţest – nu va fi năucit de grindină. O carte se naşte greu, se caută pe sine în cuvintele
Citește mai departeiar s-au jucat îngeriitoată noapteas-au zbenguits-au bătut cu pernelelor moiun fulg n-a rămas în cerne-a acoperit zăpadaparcă şi sângele-n minee albîmi ţin strânsîn pumni respiraţiasă nu-mi scapeca pe vremurisfoara la zmeu*Linişti răpuse, zvon de arginţi năvălind ca un stol de sturzi...
Citește mai departete-nveți și cu binele și cu răul, dar pe rând că nu-ncap amândouă în aceeași teașcă, deși mai vezi ciudățenii la orice colț de stradă. nu mi-a zis că ar exista mai binele sau mai răul dar am avut ‘jde ani să verific asta și am descoperit că mai binele e deseori mai răul deghizat … Citește în continuare 62. MAMA MEA MI-A ZIS CĂ →
Citește mai departeVreau să vii înapoi, să te întorci cum ai mai făcut-o și altădată și să mă salvezi din gaura asta neagră în care mă adâncesc. Poate că nu îți mai pasă, pate nici nu mai esti, poate nici eu nu mai sunt, poate am disparut amândoi într-o poveste care a început cu "a fost odată ca niciodată" si nu se va termina cu "pana la adânci bătrâneți" pentru ca pielea mea e inca tânără dar scrijelita peste cicatricile vechi pe care altădată le oblojeai și le știai pe fiecare în parte. Acum sunt alta pentru tine, dintr-o dată am devenit alta, una a cărei cicatrici adânci sunt de netrecut, hidoase si de neînțeles. Mâna cu care atingeai sa mângâi și sa îngrijești este aceeași pe care o folosești să îmi redeschizi rănile vechi și cu care mai scrijelesti locuri altădată neatinse. Sunt alta, dar sunt alta pentru că am învățat să fiu alta cu răbdarea ta, sunt alta pentru că mi-ai arătat că mă pot lăsa cu totul pe tine și am făcut-o. Sunt acolo cu totul, nu eu aia ci eu asta, dar eu asta nu am învă
Citește mai departeÎmpărăția Dincolo de continente şi zidiri, Mai sus de nori şi peste glie, E o ţară veşnică de miri, Cetatea sfântă și o Împărăţie… ...
Citește mai departe