Sări la conținut

Litere

Litere

Călătoria lui Walter Benjamin de Jay Parini

În prezent, cărțile lui Parini sunt traduse în peste treizeci de limbi. Este unul dintre colaboratorii permanenți ai mai multor publicații – The Guardian și The Chronicle of Higher Education. De asemenea, contribuie cu articole de opinie pentru renumite site-uri – CNN, Salon și The Daily Beast, iar de-a lungul timpului a semnat o colecție […]

Litere

#rezist

Incep iar miscarile! Bun, bun! Cand se va intelege ca coruptia e efectul unui invatamant axat pe profit si a unor manipulari media in favoarea distrugerii traditiilor sanatoase, cand se va manifesta si impotriva fiscalitatii demente, impotriva clanurilor si impotriva privatizarilor maniacale, atunci vin si eu. Si le-am spus si fetelor: ori o facem di grande, ori sa lasam sferturile de masura pt cei abonati la paralele statutului, fie si deviat; cei de valoare insuportabila.

Litere

URANUS (5)

5.   Ani de liceu. Demolările continuă   În 1982, am absolvit liceul. Trebuie să vă spun că mi-a plăcut să fiu elev al liceului Gheorghe Lazăr, de mate-fizică, şi că cei patru …

Litere

URANUS (6)

  6. Demolarea sălbatică a cartierului. Dramele demolaţilor. Moartea bunicii.   În 1984, eram student în anul II la Energetică, învăţam, mă distram, sufeream. Învăţam cu plăcere.…

Litere

URANUS (8)

    8. Adio, Uranus!   La puţin timp după ce eu şi Dana hotărâserăm să ne luăm lumea în cap, între noi a avut loc o discuţie lămuritoare: -  Când plecăm? m-a întrebat ea. -  Du…

Litere

URANUS (9)

9. Pe şantierul Casei Poporului Ce s-a întâmplat cu cei 50.000 de oameni strămutaţi din Uranus? Unii au murit la scurt timp, alţii n-au mai fost buni de nimic, cei mai mulţi se chinuiau să se adapteze. Ca să exemplific, o să vă povestesc cazul familiei mele. După cum ştiţi, Catinca Popescu, bunica mea, a murit în momentul în care i s-a comunicat că am primit ordinul de demolare. Avea doar 77 de ani, iar până a plana deasupra noastră pericolul iminent al demolării, era un om sănătos, activ, întreg la minte. Şi ce minte nemaipomenită avea bunica! Cât de multe lucruri ştia şi cât de bine le spunea! Am iubit-o foarte mult. Mama, Ruxandra Mureşan, a rămas fără loc de muncă atunci când i-a fost demo

Litere

URANUS (3)

4.     La ţară Abia am aşteptat să vină vara ca să plec din Bucureştiul devenit un  şantier plin de zgomot şi praf, pentru că se lucra la înlăturarea urmărilor cutremurului. M-a…

Litere

URANUS (7)

7. Inaugurarea Dacă în Uranus bunica era şefa, mă aşteptam ca în Drumul Taberei, cartierul în care ne-am mutat, tata, al doilea după ea în ierarhie, să-i ia locul. M-am înşelat: locul ei, aproape în toate privinţele, l-a luat mama. În primul rând a preluat fostele atribuţiuni ale bunicii de la bucătărie, apoi încet, încet pe celelalte. Ca să fiu mai precis, a început să ne spună, mie şi tatei, ce şi cum să ne comportăm în casă şi în afara ei, iar, pe lângă asta, a început să-şi dea cu părerea despre ce se întâmplă peste tot, lucru pe care înainte nu-l făcea. Se pare că aşa ne-a fost dat, mie şi tatei, să trăim în casă în matriarhat, iar în afara ei în dictatură. Ta

Litere

URANUS (1)

1. ANUL 1977 – Dealul Arsenalului. Familia Mureşan. Cutremurul Era în primăvara anului 1977, o primăvară ca toate altele şi care nu anunţa nimic neobişnuit. Se topise zăpada, bucureştenii din cartierul Uranus îşi lepădaseră cojoacele, devenise o plăcere să te expui la soare, apăruseră şi dispăruseră ghioceii, firele de iarbă verde îşi iţeau creştetele spre cer, mugurii liliecilor plezneau care mai de care, începuseră să înfrunzească pomii, vrăbiile începuseră să se sfădească, copiii să alerge pe stradă, gospodarii din cartier să-şi sape grădinile. Eu aveam patrusprezece ani şi mă născusem în acest cartier. Strămoşii mei din partea mamei locuiau acolo de câteva generaţii, într-o casă cocoţată în vârful Dealului Ar