Armele luminii – Ken Follett – fragment carte În data de 26 septembrie va avea loc lansarea noului volum scris de The post Armele luminii – Ken Follett – fragment carte appeared first on Literatura pe tocuri.
Vezi, Doamnă Tăcută, se-apropie seara,Se face târziu în iluzii, vântul de toamnăLovește cu-amintiri uscate în geamuri.Călătorim fără să știm ce ne-așteaptă,Ne-nchidem mai mult în noi înșine, intrămMai adânc în ținutul tăcerii de care ne temem.Și vine vremea rememorării, vine un timpCând atingem cu gândul lucrurile uitate,Vine un duh care ne sperie anii cu noapte. Vezi,... Citește în continuare →
AM DE PLÂNS PENTRU MULTE – DAR NU MAI AM LACRIMI Am de plâns pentru multe – dar nu mai am Lacrimi Nimeni n-a-ndurat – ca mine – Cereștile Patimi... Știe numai HRISTOS câte mi-or mai fi numărate Știe numai HRISTOS de-or mai putea fi-ndurate...
Să ne bucurăm împreună de o capodoperă! Secțiunea a III-a din „Pelerinul îndrăgostit” e atribuită cert lui William Shakespeare, fiind reluarea aproape identică a unui sonet din Love s Labour s Lost (în trad. mea „Deșarte disperări din dragoste”) din aproximativ 1598, deci o lucrare de tinerețe. William Shakespeare Sonetul III din „Pelerinul îndrăgostit” ... III. (variantă
Sorin Câmpeanu, acest călcâi al lui Iohannis? Posibil. Pentru că demisia forțată a lui Sorin Câmpeanu din funcția de ministru al Educației înseamnă mai multe lucruri. Este o victorie a jurnalismului de investigație. Un semn de dezmorțire: românii se trezesc și reacționează, ca de atâtea ori, la aroganță și sfidare. În fine, regimul Iohannis primește o lovitură năpraznică, la care nu se aștepta. Probabil că inteligenții din jurul lui îl asiguraseră că, gata, ecuația e rezolvată, poporul amorțit și echipa PNL-PSD-cu-tot-ce-trebuie de neatins.
Principiul genții unei femei: „Cine știe la ce-ți trebuie!” Știți vorba aceea, „numai pe mama n-o am în geantă? Ei, bine,
vine îngerul și(mi) zice nu plânge! hei! de ce? de ce nu? îi răspund oricum astea nu-s lacrimi nu-s lacrimi ci dovezi ale învierii! se apropie devremele dimineața k lumina unui înger întors cu spatele și-i zic nu fi laș! întoarce-te cu fața cu fața – să-ți văd lacrimile se răsucește p călcâie îngerul ca-n […]
alergi după imagini (întotdeauna făcute doar de tine și numai pentru tine). realitatea nu e decât osatura[1], carnea ți-o pui altfel[2] încât să nu deranjeze vreun fir de păr sau vreo pată cafenie de pe coapsa iubitei. pe scurt o iubești pe cea din jpeg-uri. albumul e-n capul tău plin cu imperii nostalgice, iar ceea …