Povestiri de pe Calea Moșilor - Adina Popescu
E o perioadă de februarie mohorâtă pe aici, e frig, noroi și cam cenușiu peste tot. Noroc că mi-au ținut companie Povestiri de pe Calea Moșilor de Adina Popescu în ul
E o perioadă de februarie mohorâtă pe aici, e frig, noroi și cam cenușiu peste tot. Noroc că mi-au ținut companie Povestiri de pe Calea Moșilor de Adina Popescu în ul
umbra umbrelor rotundă îmi umbrește soarele mersul pașilor p dungă ochii cu picioarele tălpile rotundele privirile blândele raze razelor d gând ce veghează păzitorii timpului de-acum d când umbra se dedă uitării cercul roată rotocol mă veghează cât cuprinde raza lui d cerc ce-i gol de-adevăr care mă minte tot înjur d cântec brut ce-și […]
Cuvânt înainte (fragment) Însă aici voi cita o filă inedită, datată 27 martie 1991, un veritabil metatext, care atestă atât fascinația exercitată de Psalmi asupra Poetu…
Zeii vinovăției – Michael Connelly – recenzie Titlu: Zeii vinovăției Categoria: Cărți thriller Autor: Michael Connelly Editura: RAO An apariție: 2023 “Mickey The post Zeii vinovăției – Michael Connelly – recenzie appeared first on Literatura pe tocuri.
La Aniversară Cu prilejul aniversării a 80 de ani de viață, conducerea Filialei Alba-Hunedoara a Uniunii Scriitorilor din România urează colegului Ion Buzași multă sănătate, ani frumoși în continuare alături de cei dragi și inspirație în producțiile viitoare. Îi transmitem pe această cale felicitările noastre pentru bogata sa activitate în domeniul istoriei literaturii, dar mai ales pentru contribuția deosebită la cercetarea și punerea în valoare a vieții culturale blăjene. La mulți ani odată cu recunoștința și gratitudinea noastră. Președinte,
Mi-e dor de ploaie si divin, De tot ce-i tihna si senin, Mi-e dor de pajistile pline, De flori marunte si albine. Mi-e dor de-o simplitate clara, De tot ce-nseamna primavara. Mi-atat de dor...e o dorinta, Si e cumplit ca-i trebuinta! Mi-e atat de dor dar tu nu stii, Ca vara trece prin campii,
Am visat că trebuia să rămâi.Toată viaţa.Că-mi jucai cu degetele tango în părşi fierbeai cu noaptea cafea la ibric.Dimineţile fugeai şi-mi lăsai soarele,între deschis şi gol,să-mi încălzească sfârşituri de vise.Zâmbeai frumos când mă trezeai târziu.Eu mă alintam şi-ţi ceream să mă mai laşi o viaţă.În bucătărie plutea mirosul de ţigară neaerisită.Am lăsat cafeaua să expire, dar o voi trezi cu gheață.
După ce scriitorii îşi vor redobândi statutul – în viitor va exista o profesie de scriitor, profesie care a fost scoasă din nomenclatura profesiilor până nu demult – scriitori…
Despre vicii și virtuți (1/3) Nici conștiința noastră publică și nici cea privată nu sunt suficient de rânduite pentru a secreta – spontan – niște criterii de circumscriere și de cântărire a vreunei virtuți. În România niciun viciu nu e cu adevărat taxat și nicio virtute nu e cu adevărat admirată, deși (încă) facem caz […]