cu masca pe gură ca Hannibal dincolo de gratii aburesc ochelarii privirii închid ăștia școli magazine biserici baruri închid imediat anul cu a 31a ușă din decembrie și-i leagă masca de ultimele 2 secunde de (nu) mai există scăpare deschid alt an în aceeași noapte cum deschid sticlele de șampanie revelionul și încă nu se […]
Citește mai departeAscultam aseară la RFI o corespondență de la Paris a lui Matei Vișniec despre cel mai nou roman al lui Valéry Giscard D’Estaing, Loin du bruit du monde, lansat în urmă cu o lună. Este primul președinte al Franței de care îmi amintesc, un bărbat înalt și distins, cu alură de aristocrat. Semăna mai mult cu familiile regale europene, cu care nu m-aș fi mirat să se fi î
Citește mai departeCasa bântuită sau The Haunting of Hill House, este romanul gotic scris de Shirley Jackson, în care supranaturalul se îmbină cu explicațiile științifice atunci când o casă imensă începe să-și contureze identitatea de casă blestemată, bântuită. Dr. John Montague reunește alți trei oameni în incinta Hill House, pentru a fi subiecții unui experiment, dorind să trăiască în izolare cu celelalte persoane invitate și să le analizeze comportamentul în ca
Citește mai departeAu fost vremuri cînd oamenii își trimiteau vederi din locurile în care ajungeau, ca semne că se gîndeau la cei cărora le scriau. Erau scrisori mai scurte, însoțite de imagini pe care nu prea aveai altfel ocazia să le vezi. O astfel de vedere a trimis tata în decembrie 1977 de la Viena, la singura ieșire din țară care i s-a îngăduit înainte de 1990, bunicilor mei, la adresa din Geniului 10. Ilustrata cu Votivkirche a stat pe biroul lui Opapa pînă la sfîrșit și a aju
Citește mai departecolecționam cartonașe cu Maradona zilele trecute a murit – am văzut pe facebook – n-am plânsar fi fost o tâmpenie – m-am strâmbat doar ridicând din umeritrecerea vremii m-am apucat între marțiși joisă colecționez planuri de viitor apropiat și îndepărtat k pe niște miopii cărora le dau zoompână-și pierd rezoluția și se-aleg cu delete k și […]
Citește mai departeAm avut o vacanță de iarnă în care am călătorit. Cu gîndul, prin Bucureștiul anilor '30, '40 și '90 ai secolului trecut. Ghizi mi-au fost Gelu Diaconu și romanul lui, Sebastian, apărut în 2018 la editura Cartier. Deși de dimensiuni mari (are peste 600 de pagini), odată intrat în poveste, cititorul de cursă lungă va găsi multe pagini de răsfăț intelectual. Cel mai reușit personaj mi se pare P
Citește mai departeÎn oameni, alfabetul blândeții stă scris probabil pe margineaunei bucăți de inimă. Mai știi cum se face A mare de mână? Rotunjit, Tremurător, Cu emoție de creator? Sau E împins brutal în albul virtual al foii? Două cuie legate împotriva simetriei Forțat, Anxios, un început împuns! Al meu... Hm, al meu e înfierat pe inimă, în fiecare respirație, carnal, abrupt și uneori strâns, adunat din
Citește mai departeAm desenat c-un deget în țărână conturul inimii. Pe urmă cu o mână l-am netezit și l-am lărgit c-o zare. În inimă adun necugetare ca pe-o tarabă dintr-un târg de vechituri. Adun emoții, oameni, locuri, firmituri. Apoi mi-am adâncit în sol o temelie, o rădăcină zdravănă și vie pe care-am ridicat din clipe ziduri spre-albastrul fără griji și fără riduri. Iar la sfâ
Citește mai departe"Și anii se scurg ca frunzele toamna "cad peste umeri șuvoi dezgolit de-ar ști timpul, cu pasul șoptit tribut să ne ceară din tot ce-am trăit... i-am pune în palme, clepsidrele spartedin ele, nisipul să-l facem castelnu-mi trebuie ierni rasfirate în oasevreau să rămân copilul de azi și de ieri.La geam, gutuile coapte surâsul hoinarl-au păstrat între pleoape, amintire în dar să iși verse toamna
Citește mai departe