Sări la conținut

Litere

Litere

11 ianuarie 2017

Am ieșit afară în ger, croindu-mi drumul printre nămeți și pe asfaltul lunecos, obeză și cu trupul greoi - dar mulțumesc lui Dumnezeu că am avut haină de iarnă și adidași iarna asta. Decorațiile stradale de sărbători erau încă sus, unind stîlpii de electricitate. Utilajele de dezăpezire și alte camioane aveau arborate drapele naționale, ceea ce nu cred că e un lucru rău. Au trecut pe lîngă mine

Litere

Turbinca

De la o vreme mi se pare că port în spinare un sac de vînt... Am a mă teme şi nu ştiu că sînt, atât de devreme târziu... În sacul acela locuiesc ca-ntr-un cort toate visele mele Sînt nacela umplută cu pămînt ce trage dintre stele sacul în jos... Când şi când, părţi din mine trebuiesc aruncate cu folos, peste bord. Uneori plutesc. Alteori, trîntit, mă

Litere

Conjugare

îmi așez coatele pe masă și plîng este o curgere blîndă a lacrimilor, atît de diafană încît simt că izvorăsc sunt șipotul mărilor grăunță, cît de mare este numele tău! cât de frumos te așez, pămînt din pămînt și germenul încă viu în tine acum cînd viața mea a fost separată în frînturi de eternitate și reunită în chipul rece al statuilor rece și rău totul în inversul luminii care m-a clădit

Litere

Pentru Theo~

Tot ce vreau sa spun este ca imi pare rau ca mi-am permis sa imi dau cu parerea. Imi cer scuze in repetate randuri si nu trebuie din cauza mea sa tragi concluzia ca postarile tale sunt niste aberatii pentru ca eu una nu le consider a fi. Totul a iesit pe dos, nu conteaza. Imi cer mii de scuze si sper ca nu o sa stergi fic-urile.:| Din nou,umilele mele scuze MorningSun.

Litere

Instinct sau intuiție

Ursul Arthur stă pe gânduri în fața bârlogului, alături de ursoaicele lui preferate, Marița, Agnes și Jennifer. Frunzele abia încolțite încep să foșnească. Dacă s-ar fi bazat mai mult pe instinct și mai puțin pe intuiție, ursul Arthur ar fi găsit că acesta e un semn rău prevestitor. Dar ursul Arthur e mai preocupat să […]

Litere

Cenușa cu memorie

  Ea      Urcăm spre un cer de sticlă, spre un rai presupus, din pământul ars ies oameni de cenuşă, aşteptăm să vină cineva, să are acest pământ, cenuşa cu memorie mai păstrează chipuri.   Spre cer, un drum simplu, gravitaţia face din oameni îngeri, aripile se-ntorc în mituri cesionate.   Ea s-a dus, a lăsat un loc gol pe unde se vede cerul şi restul cuvintelor care sângerează. Constantin Stancu ©  

Litere

Manelelele

Un gard-zid de doi metri înălțime. Un gard cu brâu de beton și uluci din lemn. Alte două din profil metalic. Pisicile trec pe deasupra, câinii pe dedesubt. De peste tot bubuie manele. Boxe de la eMag (1.000 W). Război total între vecini. Fiecare vrea să-și impună maneaua (deși e aceeași). Să moară toți dușmanii. […]