Sări la conținut

Litere

Litere

despre iubire

draga mea ata, atingerile… sfioase la-nceput, intelectuale aș spune ca să par deștept, lipsit de vulgaritate, elevat sau ce se mai poate găsi scrobit într-un dex fără țîțe, cur, pizdă, craci, mă rog, aseptic se poate zice. cu vremea devin mai apăsate, căutătoare, scormonitoare, ca un soi de ură, mai fierbinte decît tandrețea fadă, din … Citește în continuare despre iubire →

Litere

despre iubire

O să-ți spun ceva, Ata. Va fi secretul nostru cel mai bine păzit. Nu zîmbi așa, zeflemitor… Vreau să-ți spun ceva extrem de serios. Să știi că eu scriu poezii și că peste mulți ani voi vorbi numai în poezii extrem de interesante, iar oamenii vor face parcuri în jurul meu în care să se … Citește în continuare despre iubire →

Litere

Despre iubire

Nu știu de la ce vine Ata. E un nume ca oricare altul. Diferența e că atunci cînd cineva pronunță aceste sunete, chiar începînd un alt cuvînt, mie îmi vine-n cap pleata aia creață, zîmbetul cît o jumătate de planetă și acel vinoncoace obraznic pe care-l bănuiam de multă ironie. Cinstit să fiu am dorit-o, … Citește în continuare Despre iubire →

Litere

teach me to dance, will you?

viaţa e o târfă, sau cel puţin aşa spune toată lumea dar eu cred că totul nu-i decât o mare minciună atâta timp cât nimeni nu consemnează fiecare moment căci scribii au ieşit la pensie dincolo de toate cuvintele au rămas gropile uitării şi nu ajung toate tăcerile ca să le umple poate doar apa morţilor vor putea curăţa patina vieţii viaţa e capricioasă, nu are timp pentru tine îţi cere totu

Litere

despre iubire

Într-o singură zi spărsese o grămadă de lucruri aparent inutile. Spun aparent pentru că în decursul poveștii se vor fi dovedit folositoare, iar răceala cu care distrusese obiectele nu-și avea rostul. Măcar așa spun eu, povestitorul. Mă veți întreba desigur pricina, motivul, cauza și vă voi răspunde că nu știu. Mai mult decît atît, nici …

Litere

o clipă de rătăcire de Renate Müller

auzeam sunetulsolzilor de oţeltârâşul lamelor ascuţite foşneau sub podelemă urmărea şerpuitoarenăluca imaginaţieicu ochi de viperăprintre crăpăturilescândurilor de lemnştiam că nu poatesă mă ajungăexista doar îngrăditpericolul ce se numea:tu ştii ?http://generatiainblugi.blogspot.com/feeds/posts/default?alt =rss