Sabin-Ștefan Pavelescu – Citadin – Editura Bifrost – recenzie Sabin-Ștefan Pavelescu – Citadin Editura: Bifrost An apariție: București 2021 Nr. Pagini: 289
Pădurile din Virginia de vest găzduiesc cea mai mare Academie militară din stat, locul unde se ascund cele mai mari secrete şi unde eroina îşi dezvoltă o personalitate nouă, bazată pe minciuni. Însă când Jay Davis îi devine instructor şi supraveghetor, totul se schimbă. Tânăr, dur şi egoist, acesta pare să ştie mai multe despre ea decât ştie ea însăşi, şi când adevărul iese la iveală, viaţa celor doi se schimbă drastic.
nota de plată: adolescenţi imberbi cu tatuaje pe mâini, pe coapse sau pe bucile aurite prea des răsplătite; înghesuială fatală de pricomigdală; dame; pensionari (mulţi pensionari, foarte mulți pensionari, cârduri); prieteni abulici protestând pe străzi contra dreptului la plagiat-diplomat-cronicizat; activişti politicoşi (plicticoși) pe zloata asta jurnalistică; anonimul …
Pribeag acu-n țară străină,Gonit de nedreptate-n lume,Își caută a sa luminăȘi al său rost și al său nume.O existență cam confuzăȘi greutăți 'nalte cît malul,Muncește ce alții refuză,Trăiește-așa plutind cu valul.Mîncat de dor, ros de tristeți,El se întreabă ne-ncetat,Care e rostul acestei vieți,Sub muncă stînd tot aplecat?Și de ce viața-i doar un chin,Cu mult prea scurte bucurii,Iar traiul este doar pelin,Drum colțuros spre năsălii?Gîndul zburat la cei de-acasă,Îl ține treaz, îl face drept,Să aibe ei destul pe masă,Și fără greutăți în piept.De poate sprijin să la fieȘi să-i ajute cînd e greu,Atunci puterea-i este vie,Gîndind mereu la Dumnezeu.Și nici de greu lui nu-i mai pasă,Iar traiul nu mai e beteag,Muncește-așa zîmbind spre casă,Își duce traiul de pribeag...
Dumitru Hurubă „ÎNŞIRÂND DOAR VORBE GOALE…” Mulţi poeţi de mare actualitate se pare că au înţeles aiurea constatarea eminesciană: „E uşor a scrie versuri/Când nimic nu ai a spune”, şi au năvălit în literatură bazându-se pe principiul: dacă alţii da, noi de ce nu? Adică, cum? (cacofoniile fiind un apanaj al unor scrieri lirice postdecembriste), noi suntem autori mai neputincioşi sau, doamne fereşte!, mai proşti în secolul douăşunu şi mai lipsiţi de har decât cei din secolele trecute? Apoi, staţi numa! Şi au purces la lucru, fiindcă nici nu părea complicat, mai ales că versificaţia în alb nu presupunea cine ştie ce canoane, cu atât mai mult că „înşiruirea de vorbe goale” putea fi transferată în context profund filozofic – spun autorii cu un aer înţelept-enigmatic – şi de-aceea u
Hi everyone!I have a super fun guest post and a giveaway to share with you today! We all need our fun vampire fix from time to time, don't you think? ;) But first, some info on the book I'm talking about: Fang Girl by Helen KeebleRelease date: September 11th 2012by HarperTeen
mă-mbie adierea sau freamăt de pădure când ”te iubesc” e-o şoaptă din buze rug de mure e muzică divină şi glas de heruvim ce-mi curge lin în suflet umplându-l de sublim de ce par ochii-ţi negri din fulgere crâmpeie şi-adâncile îndemnuri fac inima să-mi steie ?
Aprindeți luminile sus pe Carpaţi,Să vină lumina la ceremonie,Aprindeți luminile şi vă bucurați,De iarna aceasta târzie! Voi, oameni vii ai acestui pământ,Aprindeți luminile peste cuprins,În ceasuri la voi Anul Nou cântă sfânt,Memoria lumii se pune pe nins. Copiii cu sorcove vor apărea,Şi vor spune cuvinte la geamuri şi uşi, Ninsoarea pe pleoape când fi-va prea... Citește în continuare →
Respir adânc, ritmat, creionul si-a frânt vârful și sângerează rece. Îmi tac șoaptele și cuvintele dintr-o dată, iar silabele cad din versuri ca secundele în clepsidră. Îmi trec…
La începutul anilor 1950 A. G. Vaida se află la zenitul scurtei sale cariere literare. Cărţile sale se tipăresc în tiraje care ne pot părea azi uriaşe[1], bibliotecarii şcolari le introduc pe lista de lecturi recomandate elevilor[2], iar îndrumătorii propagandiştilor UTM le recomandă activiştilor care predau cursuri ideologice „pentru a face cât mai interesantă şi atrăgăto