şi m-am întors să văd al cui e glasul...
fugiţi, fugiţi, ne năpădesc cuvintele ies puhoi din canalizări şi se caţără pe picioare urcă poticnit tot bustul, se agaţă de pielea creponată a gatului şi... nu deschideţi gura, riscaţi să muriţi sufocaţi cuvintele dau năvală, dinţii explodează în schije mărunte ducând cu ei silabe desperecheate lumea fuge scuturându-se trupuri cad zvârcolindu-se la pământ ne călcăm în picioare, avem gheare, pinteni, colţi cei mai puternici rezistă dar undeva...în spate... printre cadavre tăcerea se apleacă să vadă