Acum când ești gătită în zi de sărbătoare, Nu mai dorim să auzim de nici-o supărare, Românii tăi plătiți să-ți apere mândria, Au devenit canalii care-ți vând și Glia? Să fii român din inimă, o mare onoare, Sper să nu mai vedem lacrimi și dezbinare, Cum își fac corupții legi pentru eliberare, Apoi vin travestiți […]
şi asta nu pentru că nu vreau să-L împart pe Dumnezeu cu toată lumea ci pentru că sunt unii care se cred mai prieteni cu Dumnezeu, mai aproape de El, mai plini de cuvântul Lui aşa că-mi împart singurătatea şi tăcerea cu Dumnezeul din mine pe care îl ştiu de mic El mă cunoaşte, mă ascultă şi mă ia în braţe ori de câte ori îmi este greu Dumnezeul tuturor este o vorba în vânt Dumnezeul din mine este viu Dumnezeul tuturor este călcat în picioare de hoarde de fanatici Dumnezeul din mine îşi lasă capul pe umăr fără teamă şi adoarme ca un prunc legănat Dumnezeul tuturor este scos din viaţa lor şi alungat în piaţa publică
Iubito, te-am jucat la Poker! – Delia Mitroi – Editura Petale Scrise – recenzie Iubito, te-am jucat la Poker! Delia Mitroi Editura:
Ianuarie este o lichefiere de molecule albeCe aștern pe țărână înghețate salbe,În șerpuite șoapte precum petale de nalbe.Fior de amintire a fantasmei ce-a trecut,La miez de noapte cu tine absentă,Răsare în reflexia străvezie a pieilor roșii.Peregrinări de semnificații oculte pe asfaltSună a nouri zdrențuiți pe cerul înaltDin care descind oglinzi stinghere,Sfărâmate vitralii ale raiurilor hingheri,Penetrând venele fărbuite-n cafele.Îmbrățișarea sufletului tău de fecioarăSădește în mine vecinicul haos de odinioară...Acum... așa cum a făcut-o și întâia oară...
Nimeni n-a văzut nimic – Andrea Mara – recenzie Titlu: Nimeni n-a văzut nimic Autor: Andrea Mara Traducător: Maria Adam Imprint Leda The post Nimeni n-a văzut nimic – Andrea Mara – recenzie appeared first on Literatura pe tocuri.
Dar să ai o neputință, nu înseamnă că n-o sfidezi că nu vrei decât să te complaci în boală cu mila întregii lumi să o compensezi, ca și când doar tu peste toate, lumea stă la mâna ta s-o controlezi. Nu mă miră nimic în viață, nici măcar că pomii nu-i văd am ochi...
Nu pot să dorm. Autobuzul e plin. Cîțiva stau în picioare pe culoarul îngust dintre scaune. Mă gîndesc că sunt în bancul ăla stupid cu „mai bine tînăr, sănătos și cu bani decît bătrîn, bolnav și sărac!” Definitiv tîmpit. Mai e și Gigi cu Marina. Dacă e să-i compar cu Manole și Ana e vorba …
am toate mirosurile nopții cu mine. tu ești desfăcută ca o felie de roșie, umedă de atingerea cuțitului, pe o farfurie albă, lîngă un calup de brînză de paișpe, aromată. sărată, ce se sfărîmă-n cioburi albe la orice atingere. parc-aș fi eu atunci cînd scriu despre tine. la radioul de pe etajera pusă pe peretele …
Avea o limbă lungă, aproape violet, ce-i ieșea din gură înconjurîndu-mi gîtul prelung și el, cum n-a mai fost niciodată. În plus durea. Gâtul, evident, nu limba. Limba era a ei. Ea zîmbea, iar șarpele umed ieșea din zîmbetul ăla de parcă era o bășcălie sadică. Urma să mă omoare. Eram conștient de asta, dar …
– Hai! – Ești nebună? – N-am mai făcut-o într-o bibliotecă. – Nici n-ai s-o faci! – Serios? Își descheia bluza cu flori mărunte cu galben, cu roși, cu maro și verde. – Ai înnebunit? – De loc. Vreau să mă fuți aici! – Aoleu! – Ce-i maică? Ție- rușine? Își dezvelise sînii și-și pusese …