• Interviu cu Vitali Cipileaga, scriitorul romanului „În umbra pașilor tăi” 494

    Poză @VitaliCipileaga Facebook Scriitorul Vitali Cipileaga a fost de acord să-i luăm un mic interviu. Sperăm să vă placă, eu am fost impresionat de romanul ...În umbra pașilor tăi, pe care îl găsiți la Editura Bestseller împreună și cu cealaltă carte „De vorbă cu Ema”.   „În umbra pașilor tăi” este acel timp de roman, pe care încă îl ții în mână câteva minute

    Citește mai departe
  • Ombra XV... 485

    ...

    Citește mai departe
  • Top 3 noutăţi literare româneşti... 449

    Lunile de primăvară ne tentează cu o serie de noutăţi literare care mai de care mai savuroase, aparţinând mai multor genuri şi satisfăcând astfel toate gusturile în materie de lectură. Ce tentaţii literare avem pe piaţa de carte în primăvara 2017? Noi am făcut un top cu cărţile româneşti must read ale sezonului. Rămâne doar să vă alegeţi în funcţie de preferinţe.

    Citește mai departe
  • „Cu tine capăt glas” de Roberto Kuzmanovic... 447

    Bibliocarti anunță apariţia volumului de poezii „Cu tine capăt glas” de Roberto Kuzmanovic. După ce a purces la fondarea a câtorva proiecte culturale de-a lungul timpului, Roberto Kuzmanovic, activând până […]

    Citește mai departe
  • eşti trist? nu. sunt puţin departe... 423

    oameni ca tine sau ca mine se pierd in meandrele unei vieţi normale atât de normală şi de anostă încât te întrebi cum de rezistă chestia tare e că la naştere ţi se scrie in ADN motivul şi toată viaţa aştepţi să-ţi vezi stigmatul ca să afli şi tu de ce, cu ce rost dar din păcate, afli prea târziu şi uiţi lumea crede că omul e trist pentru că nu-şi ştie rostul dar eu ştiu că omul nu e trist, el doar se trage puţin în afara drumului şi lasă lumea să treacă în viteză descoperind ce e aproapele şi departele mâine mi-am propus să stau şi să privesc norii

    Citește mai departe
  • Fără aşteptări... 447

            Un cartof. Cartoful. Mă obişnuisem cu acest nume sau supranume. Eram eu, sau mai bine zis eram cel din trecut. Credeam că voi putea uita, că voi putea scăpa dar era parte din fiinţa mea şi nu aveam cum să uit, cum să scap. Departele era mereu aproape şi de multe ori avea tendinţa de a mă acoperi cu valuri de trecut. Când m-am născut, fusese un moment de panică şi de incertitudine. Trecuse mai mult de un minut până să ţip. Spaima se oglindea în ochii întregii echipe. Un copil când se naşte, este luat de picioare, ridicat şi bătut peste fund ca să ţipe; astfel el scuipă tot lichidul amniotic din plămâni şi scoate primul ţipăt, odată cu aerul care îi arde plămânii. Dar în cazul meu nu ştiau cum să facă, până când o asistentă mai bătrână m-a întors pe burtă şi mi-a tras două la fund. Prima de spaimă şi a doua de ciudă. Era pentru prima oară în toată carieră ei când trebuia

    Citește mai departe
  • Pe aripile căutării... 512

    Lavinia Parvu- Tot caut Mi-am căutat flămândă, amantul Să-mi învioreze puțin apetitul Dar nu m-a ținut așa de mult Căci am redevenit adult Am căutat patetic Un gust mai atipic Dar am degustat Doar ce-a expirat Mi-am căut

    Citește mai departe
  • Cruzimea de Scott Bergstrom... 405

    Dupa rapirea tatalui ei, Gwendolyn Bloom porneste intr-o calatorie neasteptata, care devine o misiune periculoasa. Luandu-si alta identitate, coboara in infernul ascuns al criminalilor, al spionilor si al mintilor diabolice din Europa. Pe urmele singurului indiciu pe care-l are – un informator palestinian, care traieste in Franta – Gwendolyn trece prin mahalalele pariziene, prin cluburile de noapte din Berlin si prin localurile controlate de mafia din Praga. Pe parcursul confruntarilor cu traficanti de carne vie sau diversi contrabandisti, adolescenta face o descoperire tulburatoare: pentru a-si aduce inapoi tatal in viata, trebui

    Citește mai departe
  • Ultima săptămână (fragment)... 765

    ...

    Citește mai departe
  • Romeo, Julieta și adevărata scenă a balconului... 685

    Cântam, ca de atâtea ori, sub balcon. Îndrăgostit lulea eram. Cântam cu resemnare. Știam că-i place, aproape c-o vedeam roșind pe după perdele, dar își, cum se spune, ascundea sentimentele. În seara aceea era răcoare și mă ustura un pic gâtul, dar mai mult așa, ca o presimțire. Venise ca de obicei să-mi ceară o […]

    Citește mai departe