Litere

  • Black and white portraits... 545

    ...a recent forest walk, a phone camera set on bw mode, beautiful light.... ...

    Citește mai departe

  • cine iubeşte ştie să aştepte... 448

    asta îmi spunea bunica de fiecare dată şi ea ce aştepta? niciodată nu spunea că îşi aşteaptă moartea că doar ştia rosturile vieţii ea spunea ca-şi aşteaptă băiatul căzut la ruşi, că nu-l credea mort. doar aştepta şi când o cotropeau aşteptările lua un scul de lână, mi-l aşeza pe braţe şi începea să facă gheme un scul- un ghem, un scul- un ghem şi buzele i se mişcau învolburat până când, amorţit, dădeam bir cu fugiţii târându-mi braţele amorţite iar ea, fără să mă certe, se aşeza pe marginea patului sprijinind peretele şi începea să împletească:

    Citește mai departe

  • Nimic nu a mai fost ca înainte... 684

    Ea era plină de viață și mult, mult mai tânără. I-ar fi putut fi, la o adică, stră-strănepoată. El era mai stabil și avea clasă. Aceasta era prima impresie pe care o aveai atunci când dădeai ochii cu el. Realizai însă că așa e, cu adevărat, abia atunci când reușeai să-l cunoști pe dinăuntru. Cel […]

    Citește mai departe

  • Ombra XIII... 487

    ...

    Citește mai departe

  • Trei Coroane Întunecate de Kendare Blake Recenzie 476

         Kendare Blake ne introduce în lumea fantastică ilustrată de Insula Fennbirn, unde cea care domină este regina. Fiecare regină ajunge să conducă după ce sângele este vărsat, pentru că în fiecare generație zeițele dăruiesc un set de triplete, ca mai apoi când toate ajung la vârsta potrivită să se lupte până ce doar una va rămâne în picioare. Toate sunt egale și toate dețin câte un har. Acum ni se prezintă generația constituită din Katherine, Arsinoe și Mirabella, care sunt foarte aproape de perioada Revelării, care anticipează bătălia celor trei surori. Fiecare dintre ele ocupă câte o parte a insulei, contactul

    Citește mai departe

  • În curând căutăm împreună Fata din Brooklyn! 450

    Luna mai va fi plină de surprize. În perioada asta lucrez împreună cu colegele mele la o campanie de promovare a celui mai bun roman scris de Guillaume Musso până acum. Probabil ați citit Fata de hârtie, Central Park, Mâine sau un alt roman scris de  Musso, nu? Tot ce pot să vă spun deocamdată […]

    Citește mai departe

  • Schimbări…... 410

    A trecut destul de mult timp de când am mai povestit aici și în ultimul timp am tot simțit nevoia de a scrie.  În urmă cu aproape 3 ani pășeam entuziasmată în culisele cărților. De atunci lucrez în departamentul de marketing și comunicare al Editurii ALL. Paradoxul e că, din păcate, citesc mai puțină literatură […]

    Citește mai departe

  • Scoică pustie... 621

    Mi-am construit o carapace,am oțelit-o cu dureri din amintirea care toarcece s-a-ntâmplat alaltăieri.Câteodată o deschidca pe un cufăr cu comoară.În ea nimicul face ridși încă poate să mă doară.Dar nu simt nici atât măcar în vremea care se repetăși sunt din ce în ce mai rar,și-s prea puțini cei ce regretă.Coajă cu luciu efemercu valvele strâns înnodateascunde-n ea nu un mister,ci stele stinse-n miez de noapte.(2017)

    Citește mai departe

  • copacul eu... 418

    de ce plâng copacii numai noaptea?pentru că lacrimile de zi se ridică la ceruri să spele norii pe picioareori copacii ştiu că prea mult cer înnorat strecoară luminalăsând umbrele triste să se ascundă printre frunzeşi frunzele cad de prea greu şi prea arsaparat de ziduri stâncoaseîmi trăiesc singurătatea visând o scară la cerpe care lacrimile mele să urce singure fără ajutorasatfel încât să pot plânge zi şi noaptefără teamă de întunericfrunzele mele au umplut tot ţinutul numănuicăci singur fiind nu am cu cine să-mi putrezesc uitărileşi până când voi încolţi sămânţăva trebui să plâng şi frunze şi floare şi sâmbureca să uit cât mai am de aşteptat

    Citește mai departe

  • De ce să lupt?... 623

    Simt cum viaţa mă doboară,Mă ţintuieşte parcă la pământ,Eu mă întreb pentru a mia oară,Cine sunt?  Şi pentru ce să lupt?Din tot ce am avut, se duse tot,Nici suflet nu mai am, nimic, nimic,Nu vreau să lupt, deşi mai potDar oare la ce bun să mă ridic?Stau ţintuit sub amintiri ce dor,Şi văd că totu-n vita-i fără rost,Mi-e tot una de trăiesc sau mor,Nu-mi pasă ce va fi, nici ce a fost.Trec doar zilele cu greu prin mine,Una după alta, fără vreo dorinţă,Am pierdut tot ce sus mă poate ţine,Din toate a rămas doar multă suferinţă.

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile