• îngerul neștiut... 542

    ziua se camuflează-n lumină, deși uneori când plouă i se vede pana căzută-n culoare precum o urmă înapoia mersului noaptea se-ascunde în privirile umbrelor lăsându-și pieptul lovit de razele lunii ca de o ploaie de gloanțe benefice alteori se-mbracă pe deplin în tăcere și-mi suflă-n ceafă gândurile lui transparente și-atât de subțiri ca niște cârlige […]

    Citește mai departe
  • Iubirea lutului... 566

    Nu-ți mai doresc iubirea De lut în lutul meu Ce trece până-n ziuă Și-ți aminteștești cu greu Că am și eu un nume, Că-s strop de Dumnezeu, Că pot urca cu visul, Că am aripi și eu... Mai bine solitară,

    Citește mai departe
  • trecutul primei litere... 604

    În spațiul dintre „n” și „u” e mult da.Din categoria:scrieri fugare ...

    Citește mai departe
  • Precomanda "Cronicile din Narnia - Vol 5: Calatorie cu Zori de zi" 475

    Aventuri, fantezie, insule fermecate - un nou volum din Cronicile din Narnia Pentru cine este nerabdator s-o primeasca, sau perfecta pentru a fi daruita, puteti pune la precomanda, pana in 31 martie, noul volum din seria Cronicilor din Narnia - Calatorie cu Zori de zi.

    Citește mai departe
  • Doneaza carti!... 550

    sursa Țăndărică Prietenul Vostru ...

    Citește mai departe
  • Casa nălucii... 615

    Catifea imprimată cu flori stacojiipe alb de zăpadă imaculată, pufoasă, întinsă a lene pe divanul din casă,lumina filtrată prin perdele-auriiîn dungi ireale cu luciri de mătasă,păstăi de vanilie aşezate pe masărăsfirându-şi arome suave şi viiîn odaia în care amintirile-apasăîmbie la vis pe oricine îşi lasă la răscruce de dor fum de gânduri târzii.Pe divan o nălucă se răsfaţă-ntre perneînvelită în umbre ca-ntr-un voal enigmatic. Cu un glas tulburat ca un susur sălbatic,cu un râs copios ca

    Citește mai departe
  • Cartea pe care nu sunt în stare să o nasc... 518

    Există o carte la care scriu de peste 6 ani. De fapt, în 2011, când am publicat prima mea carte ("Poema desnuda"), un ciot din a doua era deja scris. Câştigasem atunci Premiul Naţional "Mircea Ivănescu" şi, la masă, Ion Mureşan mi-a spus: „Nu sări să o scoţi imediat pe a doua.” Aşa că m-am relaxat. Un an, doi, patru.  Pe urmă m-am îndrăgostit tare de tot, iar eu, când mă îndrăgostesc, nu ştiu cum mi se întâmplă, curg din mine cuvinte, sudălmi erotice,  metafore, vreau să mă torn în cuvinte pe de-a-ntregul şi să mă dăruiesc cuiva aşa, carte. Atunci, în câteva luni, am dat gata toată EVANGHELIA DUPĂ LILIT, 200 de pagini mari şi late. Scriam cu entuziasm, cu febră, cu disperare şi, imediat ce terminam un capitol, îl expediam celui care îmi provoca

    Citește mai departe
  • Review: Crescendo (Hush ,Hush #2) by Becca Fitzpatrick 397

    Nora Grey's life is still far from perfect. Surviving an attempt on her life wasn't pleasant, but at least she got a guardian angel out of it. A mysterious, magnetic, gorgeous guardian angel. But despite his role in her life, Patch has been acting anything but angelic. He's more elusive than ever (if that's possible) and what's worse, he seems to be spending time with Nora's archenemy, Marcie Millar.Nora would have hardly noticed Scott Parnell, an old family friend who has moved back to town, if Patch hadn't been acting so distant. Even with Scott's totally infuriating attitude, Nora finds herself drawn to him - despite h

    Citește mai departe
  • Lansare de carte - Ploieștiul văzut din Liceul Caragiale 657

    Cincisprezece absolvenți ai liceului Caragiale din Ploiești (Marius Bâzu, Liviu Brandabur, Constantin Ciobanu, Dan Costineanu, Adrian Dăscălescu, Constanța Dobre, Aurora Modoran, Theodor Oprescu, Stan Petrescu, Doina Popescu, Lidia Preda, Dan Roman, Dan Stănescu, Consuela Stoicescu, Marius Șaines), și-au amintit de orașul perioadei 1955-1970: întâmplări amuzante, multe altele chiar emoționante, gânduri despre Ploieștiul lor, despre școală și profesori, punându-le, astfel, pe toate într-un volum, ca un întreg de memorii individuale ce se vrea a descrie spațiul dragostei lor de Ploiești și

    Citește mai departe
  • Deși știam…... 640

    Am visat că murisei. Nu știu de ce. Moartea nu avea niciun înțeles. Nici nu simțeam nimic și îmi spuneam: ”Iată, e ca la carte! Chiar trăiesc prima etapă a pierderii (șocul și negarea) și asta mă protejează de durere.” Și deși știam că e o șmecherie a minții, că mă păcălește ținându-mă în afara realității, […]

    Citește mai departe