În amurg – Dan Ioan Panțoiu – povești – Cadranul autorului Era un sfârșit de octombrie cu nopți reci și căldură de iulie
Arma noastră este timpul, de Sergiu Someșan – recenzie Editura Tracus Arte-2022 Pagini:166 “În schimb, de acum, arma noastră este timpul, iar
Axiomatizarea teoretizata de Deleuze si Guattari se referea la asta: e 15 ian? Pai atunci toti despre Eminescu.
E marţi, miercuri, joi etc. E marţi, toate resursele s-au dus, aştept un semn, un continent, câteva cărţi, ştiri, păsările pleacă în alte ţări. România nu este întrea…
ŞTIINŢA UMORULUI In tranziţia tranziţiei, se mai şi zâmbeşte. Iată, Editura CASA CĂRŢII DE ŞTIINŢĂ, Cluj, 2000 - ne oferă volumul de proză umoristică PRIVIGHETOAREA CIOCUŞĂ scris de Cornel Udrea, cunoscut umorist din Transilvania şi nu numai. Nu comentez titlul, doar cuvântul privighetoare, care vine de la a priveghea în lanul de ştiri...
dacă.. nu trăiesc adevărul cât de mincinoasă-i minciuna ? și dacă.. însăși minciuna minte cu câtă sinceritate o face ? și dacă-i adevărată minciuna trăiesc împletirea asta darea asta cu banu` a cărei monedă sunt învârtit ca un titirez din echipă-n echipă din adevăr mincinos în minciuni adevărate trăiesc! și-atât de adevărată e minciuna aceasta […]
Spre veșnicie – Ludmila Rain – Popas în drumul către astre – Daniel Vișan – poezii Spre veșnicie, de Ludmila Rain Augustin
Un lin e un peşte cu solzi mărunţi care nu trăieşte în munţi, îi place să facă popas mai la vale şi să se culce prin bălţi de apă dulce... Un lin e un vas cu doage din lemn ca un jgheab în care se desface la prohab vinul rubiniu din boabe oloage de struguri... Sau fierb ca nebunele, prunele, toamna târziu şi e gata să joace viu, alcoolul pe ruguri … Lin e zborul domol, potolit, fără
Ultimele luni au stat sub semnul reconectării de care avem încă nevoie: proximitate fizică şi cultivarea sentimentului de împreună, de participanţi activi la viaţa comunităţii, importantă nu doar ca sursă de divertisment şi evadare ci mai ales pentru susţinerea echilibrului personal, pentru cultivarea sentimentului de apartenenţă (în fond suntem, până la urmă, o specie tribală). […]
să mă plimb prin sagrada familia am să rămân cu amintirea ta cum ți s-a făcut rău la etajul al cincilea de unde puteai să vezi podeaua cataluniei făcută din mozaicuri subtile în care amintirile tale se dizolvau iar iubirea mea pentru tine era o simplă obsesie de primăvară altoită cu toamnă țin minte foarte […]