Sări la conținut

Litere

Litere

...(Atât de frig...)

Atâtde frig...Înghețațisuntperețiiinimiimelescăldateîn lacrimide foc...Cuvinte,pașiicosmogenezeiși un absconditusce nu l-am cunoscutnicicând...Încovoiatmi-i trupulși oricemai adaugimi-atârnăde suflet...Totmai greu...Chiarîți doreștisă mă zdrobești?...De-o faci,du-opân la capăt...Căcialtfelmă voi ridica...Ce zici?Continuăm?...

Litere

...(Mi-acoperă...)

Mi-acoperătoamnatrupulcu frunzeruginitede-atâteauniversuritrecutepesteeleși ochii-mise scaldăîn lacrimiletalefărăde existențăîn ignoranțade aura ceuicare iubeșteorbeștefărăa se mai întrebace credelumeanorocităcu-atâtasuccesnenorocindu-micu voia meauniculstropde existențăce ți l-aș mai puteavreodatăașternela picioare...

Litere

radicalizare

Cine citeste scrieri dogmatice islamice realizeaza ca radicalizarea are ca sursa un monoteism feroce. Cel mai grav pacat este sa te rogi la o reprezentare a lui Alah. Simbolismul figurativ e dinamitabil. Fireste, musulmanii echilibrati sunt mai subtili de atat si inteleg importanta simbolului, ba chiar si respecta reprezentarile divine ale altor credinte. Spiritul agresiv al Vechiului Testament, cand lupta impotriva politeismului rudimentar era in floare, este exponat muzeal pt islamistii educati, nu strict dogmatizati. Cei redusi la dogma, insa, pot deveni oricand camioane furioase.

Litere

...(Nu voi să fiu aspru...)

Nu voi să fiu asprudar adevărul e...Precum îmi e iubirea,precum ți-e slovași cuvântul,precumți-e dragosteade Vlufși Rapăn...Asprunu voi să fiu...Și-mi spânzurgâtulîngrăditde nebuniesă mă-mblânzesc,să-mi ostoiascăslova,să nu-ți mai așternnoripe frunteși să-mi fii luminăprecummi-ai fostși-mi ești...Mă iartă...

Litere

Te-am adunat pe suflet

Autor: Camelia Stan Te-am adunat pe suflet în tăcere, Ca un cocor pierdut în zbor nătâng, Când altă noapte-n infinituri piere Doi maci am pus pe umărul tău stâng! Ca să nu uiţi că-n mine mai e vară, Şi încă mai privesc la dalbe spice, Dar am omis, în graba mea precară, Chiar braţul tău să-l chem să mă ridice!

Litere

Aș vrea să-ți spun...

Autor: Marian Burtoi Mi-apari în cale fulgerând himere, Prin gândul meu, cu-al patimii tumult, Și ochii-mi arși de dor, cu-a lor tăcere, Ar vrea să-ți spună...că-și doresc mai mult! Simt că prin tine se deschide o lume Mii de dorinți mă spintecă; le-ascult, Și chiar de nu-ndrăznesc să le dau nume, Aș vrea să știi că îmi dore

Litere

...(De-ai fi...)

De-ai fiotravăaș beași ultimulstropdin tineși-așa,în moarteainexistenței,oriceatomdin minear fiplinde tine...De-ai fiaș fiși eudarpentru cănu eștinu voiputeanicicândsă ființez...De-ai fi...

Litere

Recenzie: Silviu Gherman - Hartiile masculului

Science fantasy românesc? De ce nu? Ei bine cam asta a fost atitudinea cu care am pus mâna pe cartea lui Gherman, iar atitudinea asta a funcționat până la final. Imaginați-vă un univers distopic, unde femelele sunt specia superioară, perfecte și nemuritoare iar celelalte specii inferioare sunt create și programate genetic să le slujească. Celelalte specii fiind masculii, croacele, fuscubrahii, burbacii și coloscatoidele și cum presimt că vă pierd dacă voi continua cu termenii aceștia specifici, voi trece la a vorbi despre acțiunea propriu-zisă.

Litere

Monocord

Ea era foarte tristă, atît de tristă încît nu mai dădea nume lucrurilor. Nici nume, nici povești despre ceea ce pățiseră sau urmau să pățească toate lucrurile. Pur și simplu gîndea lumea în sunete muzicale, cifre și forme geometrice, diferite formule chimice. Era mai bine. Nici nu desena în mintea ei, nici nu scria pe tabla neagră a gîndirii, dar uneori cînta fără cuvinte în lumea ei interioară