Mass Media

  • Peisaj de toamna... 427

         La ce ora a venit toamna? Este deja in padure si eu nici nu am observat-o. Pe unde a intrat? O fi trecut prin spatele meu si eu nu am simtit-o?     O vad trecand printre copaci ca un creator de moda care isi studiaza cu atentie manechinele pentru a hotari cromatica si stilul.     S-a hotarat. Stie exact ce are de facut. Imparte cu darnicie culori si lumini filtrate.     Se transforma apoi in dirijoarea suprema. Coristii stau in fata ei drepti si sobri. Cate unul mai obraznic este pedepsit: pierde dreptul de a purta costumul aramiu. E de ajuns doar un gest si toate frunzele ii cad. Spectacolul continua. Este liniste. Agitatia a incetat. Vulpile roscate s-au cuibarit in vizuina, caprioarele zvelte si cerbii mandri s-au retras.     Doar o ciocanitoare neatenta sta in varful unui copac. O fi uitat sa se uite la ceas. Toamna surade, insa ii face semn sa taca. Ciocanitul ei sparge linistea si motul ei alb nu se potriveste cu tema aleasa de toamna. Aduce prea mult a iarna

    Citește mai departe

  • Visul lui Gogosica... 443

           Catelul pleca scheunand. Stia ca baietii aceia sunt periculosi, dar tot incercase sa se imprieteneasca cu ei. In ziua aceea fusesera mai agresivi decat de obicei, iar unul il nimerise cu un bolovan in picior.       Stia ca era rupt. S-a refugiat in parc, sub o tufa si s-a ghemuit. In curand a adormit. A inceput sa viseze. In vis ii aparu o zana bruneta, cu parul lung si ochii verzi-argintii. Ii vorbi bland si il vindeca. Apoi ii promise o surpriza.        A doua zi, baiatul care il ranise veni si isi ceru scuze. Devenira cei mai buni prieteni. Baiatul avea ochi albastri si parul blond si de atunci avu un temperament bland, care il cuceri pe Gogosica. "Probabil ca asta era surpriza", isi zise el.       Intr-o zi, baiatul isi lua inima in dinti si decise sa il ia pe Gogosica la scoala. Asa ca ii puse lesa si plecara hotarati. Acolo, toti copiii il mangaiara pe Gogosica si decisera ca er

    Citește mai departe

  • PRACTIC IDEI NR. 7/2015... 375

         Fiindcă vara şi canicula s-au instalat fără să ne întrebe şi pe noi, m-am gândit (împreună cu Redacţia PRACTIC IDEI PENTRU CASĂ, GRĂDINĂ ŞI APARTAMENT că cel mai potrivit ar fi acum în "luna lui cuptor" să facem o incursiune în munţii şi pădurile răcoroase de la Sinaia. Mai exact aproape de Cota 1.400 la Schitul Sfânta Ana.      Aşa că la paginile 72 & 73 puteţi lectur

    Citește mai departe

  • Vaccinare cu de-a sila... 347

    Ministrul Sănătăţii a declanşat un scandal monstruos, prin ideea creaţă a impunerii obligativităţii vaccinării copilor până la vârsta de 14 ani. Acestuia i-a bubuit mintea să dea cu Legea drepturilor pacientului de pământ, dar şi cu Constituţia României, numai pentru a umfla conturile multinaţionalelor, care aduc vaccinuri şi medicamente în ţara noastră. Şi aici vorbim despre o piaţă anuală de mai multe miliarde de lei, după ce Institutul Cantacuzino a fost pus pe butuci în mod premeditat. Art. 13 din Legea nr. 46/2003 prevede: „Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală, asumându-şi, în scris, răspunderea pentru decizia sa (…)”. De asemenea, art. 26 din Constituţie spune aşa: „Autorităţile publice re

    Citește mai departe

  • Orb să fii să nu vezi criminalii planetei lângă tine! 358

    Ce şi-au închipuit asasinii economici internaţionali F.M.I., B.M. şi C.E.? Că de acum înainte vor avea distracţie lungă şi plăcută cu Grecia, statul elen, revenindu-le,  în schimbul datoriilor! Însă premierul Tsipras face stînga împrejur, îl duce mintea, nu vrea să muşte momeala şi dă mîna cu Putin, motivînd că„Uniunea Europeană trebuie să se întoarcă la principiile ei de bază: solidaritate, democraţie şi justiţie socială, politica de austeritate impusă de Bruxelles şi Berlin contribuind la agravarea recesiunii”. Tsipras refuză somaţia bancherilor internaţionali de tăiere cu 1,8 miliarde

    Citește mai departe

  • Marea e prietena mea... 483

    by Brenda Stefanescu       La inceput am urat-o. Era uda si mare si cam galagioasa. Tipa ea, tipam si eu. Cateodata eu tipam mai tare ca ea. Doar ca ea ar fi vrut sa ne imprietenim. Eu eram mai reticenta, pentru ca aflasem ca o cheama Neagra. 'Aoleo, pai daca ma atinge, ma innegresc', ma gandeam.       Cu timpul insa ne-am imprietenit. Am ajuns chiar sa ne jucam impreuna. Am inceput sa o numesc in gluma Coana Mare.       Am vizitat-o in fiecare vara. Uneori ma intampina rece si agitata, alteori o gaseam in toane bune. Insa niciodata nu m-am plictiseam in preajma ei. Cateodata imi facea cadouri: imi daruia scoici si melci. Alteori imi fura cate o jucarie. Atunci am inteles cat de imprevizibila este. Insa tot o iubeam.       Cand am crescut m-am gandit sa o cutreier. Intr-o dimineata ne-am dat intalnire la Constanta. Mi-am dat seama ca are chef de joaca si i-am propus 'prinsea'. Mi-a facut cu ochiul spre sud si am inteles ca trebuie sa ma indrept

    Citește mai departe

  • Caut un nor... 532

    by Brenda Stefanescu       Cunoasteti vreun nor de incredere? Vreau demult sa iau un interviu unui nor, doar ca cei pe care i-am intalnit pana acum erau fie suparaciosi, fie pe fuga. Unul singur a vrut o data sa stea de vorba cu mine. Doar ca parea cam imatur.       L-am intalnit intr-o duminica ploioasa. M-am ascuns de picaturi sub un copac si am observat uimita ca sub crengile lui era uscat, iar deasupra cerul era perfect senin. De langa piciorul meu am auzit o voce suparata: "Ei! Fii atenta sa nu ma calci!". Uimita, m-am uitat in jos si am vazut un greiere mic. "Scuze, nu te observasem. Si tu te ascunzi de ploaie?" "Da, este singurul loc unde nu ploua." "Asta am observat si eu, dar nu inteleg de ce." "Deoarece un nor tanar nu a invatat inca sa ploua", spuse o voce deasupra noastra.       Era chiar copacul sub care ne adaposteam. "De unde stii ca e tanar?" l-am intrebat eu. "Il stiu de cand era mic, raspunse copacul. Fratii lui au invatat repede s

    Citește mai departe

  • Ultima zi din viata unei frunze... 507

    by Brenda Stefanescu       Era odata, intr-o padure un copac fermecat, al caror frunze spuneau vara povesti copiilor care vizitau locul. Spuneau si povesti la cerere, dar se intampla si sa inventeze, iar copiii ascultau fermecati. Unii, mai indrazneti, le cereau frunzelor aceeasi poveste din nou si din nou, pana se insera; sau le rugau pe frunze sa inventeze povesti noi, iar ele nu stateau pe ganduri. Dar exista o regula pentru frunze: cand florile incepeau sa se ofileasca si gazele sa se adaposteasca, frunzele trebuiau sa taca si sa se lase pictate de Toamna, pentru a nu-si risipi energia si a putea porni din nou motorul povestilor in primavara urmatoare.       Toamna era o artista deosebita, insa cam nepravazuta, ca toate artistele: nimeni nu stia cand soseste. Uneori venea brusc dupa o zi frumoasa de vara. Alteori, ii permitea verii cateva zile mai racoroase, pentru ca frunzele, florile si gazele sa se obisnuiasca cu ideea sosirii ei.       Intr-

    Citește mai departe

  • Cele 3 pahare... 483

    by Brenda Stefanescu              Erau trei si erau imbufnate. Unul era ciobit. Se revazusera dupa mult timp. Se minunau de cat de mult se schimbasera. Se stiau de cand erau doar niste fire de nisip.       Capatasera forma in acelasi atelier. Traisera impreuna emotia momentului in care au devenit incandescente si sticlarul a suflat prin tubul acela lung. Atunci si-au promis sa nu se desparta niciodata.       Dupa un timp au ajuns pe raftul unui magazin, de unde au fost cumparate de un domn care parea simpatic. Era destul de tanar si ordonat si le-a placut ca isi tinea casa curata.       Cu timpul, barbatului a inceput sa ii placa bautura, asa ca unul a devenit pahar de tuica, altul de rom si al treilea de bere. Nu prea stiau aromele acestea, asa ca la inceput le-a amuzat. Apoi, bautura a aparut tot mai mult in casa si barbatul a devenit dezordonat.       Intr-o zi, dupa ce au baut impreuna, un prieten s-a gandit sa faca o gl

    Citește mai departe

  • Orice om trebuie să fie inteligent!... 352

    Mulți cred că un om inteligent este cel care citește mult, are o educație superbă, a călătorit mult și știe mai multe limbi. Dar, de fapt, poți avea toate acestea și să nu fii deloc inteligent și poți, neavând nimic din cele enumerate mai sus, să fii, de fapt, o persoană foarte inteligentă. Inteligența nu constă doar din cunoștință, dar din capacitatea de a îi înțege pe alți oameni. Această capacitate se materializează prin diferite moduri: prin capacitatea de a contrazice pe cineva în mod politicos, de a te purta frumos la masă, de a-l ajuta pe cineva fără ca acesta să observe, de a proteja natura, de a păstra curățenia din jurul tău – de a păstra locurile din jur curate de mucuri de țigară, de înjurături și de idei discriminatoare. Am știu, cândva, n

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile