Romanul unei vieți salvate
Știți cum învârte viața asta lucrurile în așa fel încât să nu ai nicio clipă de liniște? Sigur că știți. Și, probabil că știți bine și că are grijă, atunci când îți este lumea mai dragă, să întoarcă toate lucrurile pe dos, probabil ca să nu cumva să respiri ușurat, prea mult. Ei bine, printre “norocoșii” care au testat de multe ori senzația asta mă număr și eu. Nu mi-am dorit niciodată să fie așa. Dar cine sunt eu să mă pun cu Universul acesta? În anul în care mi-am tipărit prima carte, mama a plecat din lumea asta fără să citească nici măcar un rând din ea. În nopțile în care scriam mă întreba mereu de ce nu-i arăt și ei ce iese din mâna mea. Adevărul este că am ținut morțiș să îi fac o surpriză și să îi arăt cartea când era gata cu totul. Numai că universul a avut alte planuri cu noi și a luat-o pe mama de lângă mine cu numai câteva zile înainte ca tipografia să mă anunțe că e gata cartea mea.