Judetul Valcea, din satul cheia dupa indicatoarele pentru pensiunea Cheia… Parcul National Buila Vanturarita, este un masiv strapuns de chei si vai adanci, sapate de rauri zbuciumate si zgomotoase. Drumul din sat pana spre pensiune este sapat in stanca si urca si coboara serpuit prin paduri de foiase si conifere. Totusi, pe traseu nu am putut... Citește în continuare →
Citește mai departeȚi-am mai spus ca e toamnă? Ți-am zis recent că mă îngrop în vântul și ploaia de afară și că mă învelesc cu norii gri ? Ți-am mărturisit de curând că mi-e dor să te iubesc sau că mă împiedic iar de veșnicele nepuse întrebări, de sutele de răspunsuri pe care nu le am?Și multe-mi vâjâie prin minte. Da, acele de întrebări pe care ți-e teamă să le enunți cu voce tare.Stau privind la frunzele care se zbat pe o creangă, de teamă să nu cadă, și sub un zâmbet comercial mă regăsesc în asentiment cu ele, în încercarea mea de a-mi ascunde inima sălbatică, care țipă după brațe care să o învelească de frigul lăsat de superficialitatea lumii în care îl plimb.Poate e doar vremea de învinuit sau poate a trecut prea mult de când nu mi-am lăsat inima să vorbească și acum stă ca smulsa să iasă să spună ce vrea. Cred că seamănă cu mine.
Citește mai departe" Mă întreb oare cât mai pot îndura? Cum reușesc să absorb toată durerea asta nemărginită? Cum de încă mai exist? Trebuie să nu mai uit vreodată ceea ce am învățat în toți acești ani: niciodată nu pot spera că omul îmi va întinde vreo mână, o frânghie firavă de care să-mi leg întreaga speranță. Sunt sigur că nu o voi primi! Nu am mai scris vreun cuvânt sub atingerea razelor soarelui de câțiva ani, nu am mai reușit să mâzgălesc vreo frază sau poate nu mi-am mai dorit să simt diferențele atât de evidente între gândurile sau visele nocturne și trăirile de zi cu zi. Amintirile, dorințele, curajul, nebunia își schimbă chipul sub aripa întunericului, iar viața mea, războiul pe care îl duc a devenit o luptă între întuneric și lumină, între soare și lună. Deciziile luate în mijlocul nopții mă macină dimineața, nu mi le pot explica și-mi umplu întreaga zi de regrete. Pentru ca seara, după o întreagă zi de frâmântări să nu înțeleg rostul temerilor mele și să continui pe aceleași făgaș
Citește mai departeIata-ma din nou incercand sa revin la vechile obiceiuri. Imi este greu sa scriu chiar si despre cele mai simple lucruri, dar nu am mai updatat acest blog de foarte mult timp si am zis ca este cazul.Intre timp am terminat liceul, am intrat la facultate (si vai ce emotii am mai avut!), iar acum sunt intr-o amorteala continua.Despre faptul ca am terminat liceul sunt destule de spus, dar nu o sa detaliez prea mult aici. Clasa a 12a nu a fost nici pe departe atat de stresanta pe cat ma asteptam. Am simtit ca o sa dau bac-ul abia la simulari cand am intrat putin in panica, dar am revenit foarte usor dupa aceea la o stare normala de relaxare.Cred ca cele mai mari batai de cap le-am avut la romana pentru faptul ca nu am avut eseurile gata pregatite (si nu stiu de ce nu m-am apucat de ele pentru ca timp am avut berechet ) si m-am trezit in ultima perioada ca nu pot sa ma organizez asa de usor cum am crezut ,dar am reusit sa scriu o parte din ele adica argu
Citește mai departeStatiunea Mamaia mi-a oferit o serie importanta de momente frumoase pe care nu cred ca le voi uita vreodata. Încă de cand eram mic am apreciat aspectul placut si spatios al zonei pietonale de la marginea apei, dar si multitudinea de magazine, terase si comercianti ambulanti care îti ofereau absolut tot ce iti putea dori inima. Imi voi aminti intotdeauna serile de dans la terasa in aer liber, Copacabana, alaturi de unchiul meu George dar si zilele in care mergeam singur doar cu prosopul si stateam la copt langa apa ore în sir. Voi cate ore ati rezistat sa va prajiti la soare? (fara umbrela sau alt fel de umbra) O astfel de amintire mi-a oferit si
Citește mai departeMi-am luat in maini barbia si am plansSi m-am pierdut stangaci printre oglinzi,Calcand cu mare grija printre grinzi Mi-am luat in maini barbia cat mai strans. Sunt vinovat ca cerul s-a restransDoar la un pic de om din ce am fost,Un piculet de viata fara rostRedusa toata in cuvantul plans. Mi-am luat in maini barbia fara rostCalcand ca nesimtitul printre grinzi,Faramitand neputincios oglinziIn cioburi mari cat zilele de post. Stelian Maria2015-08-08ora Romaniei 22,25
Citește mai departePrimul gând din toiul verii se îndreaptă către malul mării… Pentru că paşii ne trăgeau într-acolo, de ce să nu cerem mai mult decât de obicei?! Întocmim cea mai rapidă listă posibilă a locurilor nevăzute până acum: Tuzla, 23 August… Începem cu Tuzla şi mai exact cu… Aflarea drumului către plajă. Există şi un indicator, … … Citește în continuare →
Citește mai departe" Plâng de dorul tău. Mă înduioșează durerea ta și abia acum constat că-mi va fi imposibil să-mi rup sufletul de tine, de amintirea ta. Nu mă pot apropia, nu acum când îmi știu inima sugrumată, când ochii își scaldă trupul în lacrimile imaginilor prăfuite, când singurele cuvinte ce prind viață izvorăsc din seva dezamăgirii, când îmi știu conștiința strivită sub trupul regretului. Un zâmbet, o singură îmbrățișare și aș pleca mai departe, aș accepta incapacitatea mea de a lupta până la capăt, destinul meu de lup singuratic. Un destin de care am fugit în permanență, unul pe care am încercat să-l îngrop de ani de zile. Nu am reușit și nici nu voi reuși vreodată, el mă definește, îmi trasează granițele între care oscilez și voi oscila, îmi soptește în fiecare secundă că nu sunt singur și nu voi fi niciodată, că voi avea mereu alături de mine amintirile, că oricât aș blama singurătatea nu voi obține nimic, că oamenii se tem și vor teme întotdeauna de necunoscutul din
Citește mai departe