?
Vreau să fiu de neuitat în inima ta. Să mă regăsesc dintr-un cuvânt care respiră , un cuvânt care mi se așază pe piept ca o pasăre grea de lumină. Cred în puterea cuvintelor! Ele sunt nervurile invizibile ale timpului, umbrele pe care le lași când pleci dintr-o îmbrățișare și taci. Când spui „te aștept” fără cuvinte, și celălalt înțelege. Mi-e DOR. De ceea ce nu s-a spus. De ce a rămas între rânduri. De tot ce n-am fost și aș fi putut fi într-un vers rostit prea târziu. Mi-e dor de mine, acolo — în tine. Importanță Tu ești acel ceva ce strălucește în umbra tăcerii mele, ce mă ține-n viață, cu zâmbetul pe față, când totul în jur pălește sau irită. Când lumea tace, aud doar bătăile inimii tale — ultima dată când ne-am atins. Conexiune — nu între două mâini, ci între două absențe care se recunosc de la distanță și așteaptă să se reconecteze pentru a deveni întregi. Saudade. ❤️