Mi-ai atins sufletul și mi-ai stârnit amintiri cu această incursiune în universul alb-roșu.Sunt și eu dinamovistă din copilărie — o pasiune insuflată de fratele meu mai mare, care a aprins în mine o dragoste ce m-a însoțit îndeaproape și care, probabil, va rămâne acolo toată viața, chiar dacă acum — mai bine spus, de mai multă vreme — este în stare latentă.La început, trăiam fotbalul cu intensitate. Eram la curent cu tot ce mișca în fotbalul românesc și internațional: știam echipe, scoruri, jucători, povești. Oamenii mă căutau să mă întrebe cum s-a terminat meciul de aseară, cum îl cheamă pe cutare fotbalist, cine a jucat mai bine, ce pronosticuri am pentru următoarele partide.Mă uitam la meciuri alături de tata, nașul și prietenii lor, într-o atmosferă caldă, în care fotbalul era mai mult decât un joc — era legătură, emoție, apartenență. Comentam, discutam, trăiam fiecare fază cu intensitate. Era un ritual care ne aducea împreună, iar fiecare meci devenea o poveste. Îl ascultam cu su