Singura prin Istanbul - partea a 2-a
(nimic din poveste nu este hiperbolizat, poate putin cenzurat :d) Imi apuc trolerul ca pe un copil nazdravan si incep sa merg in directia indicata de mitralierist, dar dupa 5 minute, instinctul imi sopteste: “opreste-te”.Marea era aproape, ii simteam mirosul, hotelul nu putea fi foarte departe. Usor descumpanita, sau poate doar obosita, privesc in jur…heiii, o agentie de turim, poate ma poate ajuta cineva acolo. Ma apropii, era inchis. Dar stai, tanarul de pe bancuta din fata agentiei, nu pare prea ocupat.- Buna, scuza-ma, caut acest hotel, strada…Analizeaza intrebator poza pe care i-o arat si isi scoate telefonul. Cauta.- Ar trebui sa o iei pe strada aceea (imi arata), dupa care stanga si…internet ai?- Din pacate nu…- Nu cred ca reusesti sa gasesti hotelul fara internet, e ok daca te duc eu?- Sa ma duci tu? La hotelul meu?- Da, nu acolo vrei sa ajungi?- Mda…dar, nu vreau sa te deranjez…- E in regulaSi fara alte cuvinte pleaca, iar eu il urmez (oricum, ce altceva as fi putut fac