“Ploua infernal, şi noi ne iubeam prin mansarde. Prin cerul ferestrei, oval, norii curgeau în luna lui Marte. Pereţii odaii erau neliniştiţi, sub desene în cretă. Sufletele noastre dansau nevăzute-ntr-o lume concretă. O să te plouă pe aripi, spuneai, plouă cu globuri pe glob şi prin vreme. Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei, mie-mi plouă zborul,...
Cineva mi-a urat de dimineață să am o zi pe placul meu. Eu aș transforma ”să am” în ”să-mi fac”. Să-mi fac o zi pe placul meu. Să încep, așadar, să-mi fac o duminică pe placul meu.Scriu. Și asta e pe placul meu. Dacă e și pe al vostru, e și mai frumos.Apoi îmi fac bagajele ca să pregătesc un alt moment pe placul meu: călătoresc spre Maramureș. Acasă. Cu trenul de noapte. O noapte de povești cu fiica mea. Avem ce să ne spunem. O să curgă orele dinspre sud spre nord fără să le simțim. Poate doar câteva opriri prin stații cu difuzoare care anunță linii, staționări și plecări să ne mai aducă aminte de timp.Duminica nu e doar ziua de dinainte de luni. Un pic mai mult decât alte zile ne dă voie să o facem pe placul nostru.
A fost o sâmbătă între nori și soare. Puteam alege lumina sau puteam rămâne înnourată. Nu întâmplările m-au dus către una sau alta, ci dorința mea. Am ales să mă joc cu formele pe care norii le prindeau când se spărgeau în razele de soare. Joc de copil care se pierde cu ochii pe cer. Tot felul de chipuri care au sau nu asemănare cu cele în viață mi se deslușeau.N-am rămas prea mult așa, că mai aveam și altele de explorat. Mai aproape de pământ.Niște oameni și câinii lor. Sau invers, încă nu mi-am dat seama. Un șofer care și-a lăsat mașina întinsă lasciv peste vreo trei locuri de parcare. Că așa vreau eu...Și ceva între cer și pământ.
Din când în când mai scriu și epistole pe care le trimit pe cale tradițională, adică prin poștă. Iată o scrisoare către un prieten și colaborator care mi-a cerut sfatul.Domnule doctor Andrei Ionescu, Conducerea băncii a venit cu o provocare pentru departamentul de marketing unde am lucrat o perioadă: să concepem un plan pentru transformarea instituției într-un brand puternic, de importanță mondială, care să exceleze
Recent am vizionat un film care m-a pus puțin pe gânduri și la finalul lui am rămas cu gândul că ce îmi doresc eu cu adevărat de la viață, aceea voi și primi. În viață avem întotdeauna de făcut alegeri și sunt unele pe care ajungem să le regretăm apoi, însă este bine atât cât învățăm ceva din fiecare alegere greșită pe care ajungem să o facem în viață. Eu îmi doresc de la viață să am o familie fericită, binecuvântată, fiindcă eu consider că familia este cel mai prețios dar pe care un om îl poate avea. În familie crești, te formezi ca persoană și totul pleacă din familie. Sunt multe lucruri pe care le-aș putea face în viață, dar cel mai mul
Nu am scris niciodata despre parintele care m-a educat sa fiu ce sunt si care m-a iubit de dinainte sa ma nasc. Las pentru putin timp celalalt tip care se grabeste sa se pregateasca de ieseala, si eu scriu ceva …
Hobby-uri profitabile Nu stiu cum se face, astfel incat pana acum am intalnit suficienti oameni norocosi datorita faptul ca muncesc ceea ce le place si […]...
So, again with Misery. I like to state that everyone in their insanity has a bit of reason. And with this, we move on… I enjoyed this movie because of 4 things: the fluidity of writing novels – i mean the guy just finished to write a novel and in the face of death he starts […]
