Personal

  • Tot eu.... 295

    Ce mai faci Radule? Mai esti increzator ca poate ai s-o gasesti vreodata? Mai crezi asta, Radule? Mai privesti in urma? .. Privesc,  Te mai intrebi de ea cateodata, o mai visezi? .. Da! Mai bei vin? .. I-am uitat gustul, Precum si gustul sarutului si al sanului, i-am uitat pana si formele buzelor, iar mirosul ei  acum mi se pare atat de diferit.  M-ai stii ce e ala zambet? ... Nu, l-am inlocuit de cu munca, am devenit maturi suntem responsabili, Radule, dar tu erai fericit! ... Nu, fericit eram prin fericirea ei. Ea era de vina pentru tot ce insemnam eu atunci. Tu, matur? ... Nu Radule, nu sunt matur, sau cel putin ma chinui sa cred asta. M-am prierdut printre ganduri ce-mi oglindesc copilaria. Mi-as dori sa nu cred ca ma pierd in jobul pierzand contactul cu viata. Dar ce mai inseamna viata Radule? Nu fi prost, stii foarte bine ce inseamna! Toti stiti ce inseamna viata, doar ca va pierdeti ca idiotii pri

    Citește mai departe

  • Vreau sa fiu ca ceilalti?... 187

    S-a uitat Claudiu la mine lung si mi-a spus, dupa un moment de concentrare: "Tu o sa ai un copil pana la finalul anului. Simt asta. O sa fie baiat si o sa il cresti singura, pentru ca asa vrea copilul, nu tu. El te alege pe tine si el asa vrea sa fii, e tema ta". Era sa ma buseasca plansul cand mi-a spus asta. am inghitit in sec si i-am explicat ca m-am saturat, intr-o refulare absolut coplesitoare. M-am saturat sa alerge lumea dupa mine, sa primesc propuneri, sa incerc, sa experimentez, in speranta ca poate se leaga ceva. Si ca m-am saturat de pronosticuri si preconizari,  eu vreau sa fiu ca ceilalti.Atunci mi-a zis: "Tu esti si proasta, pe deasupra si ma superi. Cum vrei tu sa fii ca ceilalti? Tu nu vezi cum arati si cum te comporti? Nu vezi ce personalitate ai? Cum crezi ca ar putea vreodata cineva sa tina pasul cu tine? Accepta-ti conditia, accepta cum esti si nu incerca sa fii ca restul, nu e cazul." Si iar era sa ma buseasca plansul, s

    Citește mai departe

  • Fantasme de seara... 205

    Am fantasmat relatiile in fel si chip, fix asa cum ne-au invatat filmele si basmele pentru copii: cu el care s-a intalnit cu ea la ceas de seara, au fost fluturii in stomac, adierea de vant ce i-a deranjat ei pletele, zambetele si privirile care s-au intalnit. Si am tot asteptat...si am asteptat...si am incercat si am sperat de fiecare data ca acel el va veni pe un cal alb si ma va scoate din oftatul meu zilnic. Sau macar ma va face sa raspund cu zambetul pe buze la intrebarile insistente ale celorlalti: Dar tu pe cand? Un inel, un domn, un copil...ceva-ceva acolo, sa te vedem si noi legata? Ceea ce nu iti explica nimeni este insa faptul ca fantasmele astea nu devin realitate pocnind din degete, ci la timpul si momentul potrivit pentru fiecare. Nu la 20, nu la 25, nu cand vor ceilalti, ci fix atunci cand tu esti ok cu tine si cu cei din jurul tau si renunti in a nu mai pune atata presiune intr-o chestie care nici macar nu ar conta atat de mult, daca stai

    Citește mai departe

  • Răutate plus prostie și e vai de scăfârlie... 323

    Din categoria: astăzi pe facebook de stai/ numai peste tâmpiți dai, vă voi prezenta un specimen aparte și ceea ce a putut el screme din puțul adânc al gândirii sale inexistente.Conform principiului: de ce să taci când ești prost, dacă poți să deschizi gura ca să afle și ceilalți, am găsit persoana perfectă care să ilustreze expresia foarte plastică pe care am auzit-o, de câteva ori, la fratele unei prietene și m-a amuzat maxim, aceea de "gâscă flaușată".Mă întreb de ce oare unii nu se simt bine când tac și trebuie neapărat să facă curent între gura lor deschisă și gaura fundului, curent ce trece invariabil prin spațiul gol pe care-l au între urechi. Sau oare asta nu depinde de ei, poate pur și simplu, din cauza multelor aere pe care le au, li se urcă bășinile la cap și, negăsind ceva solid acolo, umplu spațiul gol și se bălăngăne dintr-o parte în cealaltă și, ori de câte ori deschid gura, mai iese câte una, mare, frumoasă, consistentă și odios de puturoasă...Păi

    Citește mai departe

  • Ploiesti, Norvegia si jocurile copilariei. Cu dovada! 258

    Aparent un articol dadaist ăsta.Dar nu e! N-am nici o apetență pentru i-logica dadaistă, deci Ploiești-ul, Norvegia și jocurile copilăriei mele chiar au o conexiune.Lipsesc o săptămână din Ploiești și la întoarcere iaca minunată surpriză îmi oferă orașul.Un salcâm înflorit !Minunată imagine spuneam cu mai multe sensuri chiar, fiindcă totuși un salcâm înflorit pe 16 august eu nu am mai văzut până acum.Salcâmii albi au înflorit în luna mai, știu sigur că în data de 12 mai erau doldora de flori, fiindcă în seara aceea m-am întors pe jos de la teatru pe sub florile lor.Puiuțul ăsta de salcâm însă are flori mov, e tinerel și m-a întâmpinat în cartier pe când mă întorceam de la gară.Mai avea ieri doar câteva buchete proaspete, restul erau deja uscate, dar încă mai atrăgea albine, din câte se vede.Legătura cu Norvegia ?Tocmai am văzut săptămâna trecută două etape din Turul Arctic al Norvegiei.Și m-am vindecat de vreo două prejudecăți.Cea

    Citește mai departe

  • 5 Wonderful days!... 324

    Pe parcursul a 5 zile 10-15 august, am petrecut o mini vacanță alături de tabăra Fest găzduită de baza de odihnă Brăduleț din Vadului Vodă.Au fost 5 zile minunate pline de noi cunoștințe, de prieteni noi, de veselie... În fiecare zi aveam parte de traininguri, dar și de jocuri distractive, dar și intelectuale. Am cunoscut o grămadă de tineri ce cu adevărat sunt talentați, și plini de speranțe. În fiecare zi învățam ceva interesant, dar și util... Am avut parte de "Movie night" și de "Karaoke night". Am avut parte de team building, unde am învățat cît de important e să faci parte dintr-o echipă. Am jucat diverse jocuri cum ar fi: Tenis, Volei, Baschet, cărți, înot, etc.. Am avut parte de cei mai minunați staffi ce ne-au învățat multe lucruri.. Au fost zile minunate, doar că s-au scurs prea repede...

    Citește mai departe

  • Cu dor de joaca la birou... 295

    Astazi m-a apucat un dor de tara... nu de Romania, pentru ca aici traiesc ci de orasul in care am copilarit alaturi de sora mea, Alexandra, si de parintii mei.Ma gandeam cu nostalgie la libertatea, pacea si linistea oraselului care mi-a produs atatea amintiri placute. Imi amintesc cu dor de perioada in care stiam sa joc tenis.Cam prin clasa a doua am primit de la tata doua palete de tenis din Canada.Venise relaxat de la un simpozion de schimb de experienta despre centralele nucleare.Doamne, cat ne-am jucat cu cele doua palete... am avut norocul dumnezeiesc ca in campusul in care traiam erau doua terenuri de tenis in aer liber.Tin minte perfect ca in primele partide jucate mai mult alergam dupa mingie decat trimiteam retururi peste fileu.Imi amintesc ca, in ciuda faptului ca terenurile de tenis erau inconjurate de gardiri foarte inalte, mingea se tot strecura pe dedesubtul lor si trebuia sa ne aventuram printre tufisuri catre padure.

    Citește mai departe

  • Putem folosi zambetul ca interfata? :)Doar uneori... 266

    ...

    Citește mai departe

  • Room Escape 7 QUEST MISSION CONSTANTA... 299

    Intotdeauna m-am simtit la jumatatea drumului. Pentru persoanele care ma cunosc mai putin, tin sa mentionez ca sunt nascut in Bucuresti, pe la 6 ani am plecat in Cernavoda, m-am intors in clasa a 5-a pentru jumatate de an de Capitala, m-am intors apoi in locuri pasnice (Cernavoda), m-am mutat in Constanta si in final m-am intors in orasul natal.Toate aceste mutari mi-au dat un avantaj de mandrie... cand eram in Constanta spuneam ca sunt bucurestean si cand eram in Bucuresti ma consideram Constantean Declarat. La fel se poate mandri si Quest Mission deoarece au reusit performanta de a oferi doua camere surprinzator de reusite atat in Bucuresti cat si in Constanta.La urma urmei, cum as fi putut rezista t

    Citește mai departe

  • SEMNUL DE CARTE... 286

    Obişnuiam să privesc în primele momente de trezire lumina pătrunsă prin lambriul neetanş de la mansardă, apoi să adorm într-o stare de linişte profundă încă două ore ştiind că el este acolo şi lucrează. Simplul fapt că-l simţeam în preajmă îmi dădea sentimentul de maximă siguranţă. Dormeam ca o copilă răsfăţată. De astă dată întunericul din salon m-a făcut să zâmbesc, să mă întorc şi să-l iau în braţe, dar mâna mi-a picat în gol direct pe cearşaf. Ar fi trebuit să fie lumina aprinsă măcar pe hol, altfel nu avea cum să iasă pe întuneric nici în faţa cabanei, nici la veceu...nicăieri. Brusc m-a cuprins o stare de panică, mai ales că era prima dată când se întâmpla asta. M-am ridicat, mi-am pus o bluză de polar pe mine, am luat ghetuţele de interior şi am coborât să-l caut. Pe masa lui de lucru scria „Bună dis-de-dimi, Teo! Azi o să jucăm pentru prima dată cu miză.Caută în ca

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile