LUKLUK & MOBILE..... 341
- Personale
- 05-12-2015 17:24
...
Citește mai departePersonal
- Acasă
- Personal
-
Când o vezi.... 289
- Personale
- 05-12-2015 16:06
Ce dor stârnești, și chin și jale sufletului meu cand în cale îmi apari. Ce tresar ochi atunci cand paru-ti rosu-l vede și plâng de dor în subconștientul lor. Ce stimuli trimite nasul când pafumu-ti simte și mâinile ce gem a dor de pielea ta. Lipsești inimii mele precum apa și vise trimiți desertului ce sa așternut în mine. Îmi transpir degete și inima se oprește doar sa acapareze momentul în care te găsește la câțiva metrii distanta. Creierul se împotrivește grozav în a comanda privirii sa se întoarcă spre tine și comanda gatului sa rămână drept. E o furtuna grozava în mine. Se găsește demonul încăpățânat ce l-ai lăsat uitării care sta ascuns după mobilier doar, doar sa nu îi vezi verzii emoționați și speriați de prezenta ta. Atât de derutat și fricos încât și acum se mai simte vinovat de plecarea ta. Și ieri și azi, încă nu știe ce a făcut de a meritat starea asta pe care nu și-a poate exprima în cuvinte. O aseamănă cu dragostea, însă îi e amar sa nu o confunde. Mai știe el oare ce
Citește mai departe -
Tu ce fapta buna faci iarna asta?... 277
- Personale
- 04-12-2015 22:00
Anul trecut scriam despre Marinela, fetita care nu primise in zece ani nici o vizita de la Mosu’, oricare ar fi fost el. Lucrurile s-au mai schimbat intre timp. Nu extrem de mult dar indeajuns incat ea sa nu mai faca parte din categoria copiilor fara Craciun. Din pacate, anul trecut Marinela nu era singurul […]
Citește mai departe -
Freamăt de noapte... 283
- Personale
- 04-12-2015 20:24
Mă rătăcesc în negura oracolului de minciuni Şi nu ştiu ce să sper, în mine s-au prăbuşit atât de multe lumi Te scufunzi în ape tot mai adânci şi nu mai ştiu pe cine strigi O modalitate de eroare sau un templu plin de trădare O momeală otrăvită sau mi se arată o cale Să … Citește în continuare Freamăt de noapte →
Citește mai departe -
Fara.... 282
- Personale
- 03-12-2015 22:26
Ce faci? Pe unde imi mai umbli? Te-ai ratacit usor, din nou, de drumul ce ni l-am propus. Defapt noi cred ca nici nu avem un asemenea drum ci doar imaginatia mea la creat. De ce ma simt atat de dezamagit acum, atat de gol si vibreaza un mic sentiment de furie? Nu e foarte elaborat, insa imi sacaie creierii atat cat sa imi strice buna dispozitie. M-ai intrebat odata daca am scris despre tine, iar pe atunci era o postare in care te gaseam usor printre randuri. Acum, daca m-ai intreba, ai gasi vreo trei, patru postari, insa cu siguranta nu ti-as mai spune ca am mai tastat gandindu-ma la tine. Ti-ai da seama instant ca atentia pe care ti-o distribui e una mult mai speciala. M-as fi bucurat sa-ti fi dat seama ca imi fur din zi clipe si le distribui langa ochii tai. M-as fi bucurat sa-ti fur zambet dupa zi grea de munca si sa-ti fiu cobzar ce-ti canta usor la ureche, sa-ti poti purta somnul spre odihna.
Citește mai departe -
Mult prea scumpă viața asta..... 308
- Personale
- 03-12-2015 21:59
Atâtea oportunități pe care le-am avut de a ne arăta afecțiunea față de o persoană, iar noi am ratat-o. Din lipsă de timp poate sau din lipsă de chef. Am trecut nepăsători, privind numai în față, și am uitat să ne mai uităm în stânga sau în dreapta. Știi, poate într-un colț se ascundea o bătrânică sărăcăcios îmbrăcată cu un coș plin de flori pe care le vindea pentru un ban în plus, sau un copil flămând și zgbribulit așezat pe jos cu o privire pierdută și huiduit de către unii care-i reproșau pentru ce se născuse pe acest pământ. Sau familia noastră... oh, câte momente au trecut în care nu ne-am arătat afecțiunea față de cei pe care îi iubim? De câte or
Citește mai departe -
Arta de a simți... 325
- Personale
- 01-12-2015 21:33
Sunt uimită de importanța educației, în special în societatea contemporană, dar de două ori mai uimită de incapacitatea ei de control asupra iubirii. Mi-am dorit de atât de multe ori să înțeleg sufletul omului păgân, needucat și simplu – al omului neanderthalian care nu a fost niciodată educat, dar cert este că niciun suflet nu poate fi înțeles în deplinătate decât de sufletul oglindă. Îmi dau seama, în fine, de cel mai important motiv pentru care am ales psihologia: arta de a simți. Dincolo de tot ceea ce promoveaza mass-media legat de psihologie, chiar și literatura de specialitate, pentru mine, ea este arta de a simți. M-am gândit foarte mult la ideile de transfer și contratransfer. M-am gândit mult la capacitatea nemărginită care locuiește în interiorul nostru, de a simți – a ne simți pe noi și a-i simți pe ceilalți. Suntem un izvor de ajutor, de
Citește mai departe