Vă salut! Sunt Ștefania, o fostă sportivă de performanță. Am jucat volei 8 ani și sunt multumitoare pentru sănătatea buna pe care o am. Undeva pe la 40 de ani am realizat că mă dor umerii, genunchii, dar mai ales coloana. După 8 ore de muncă la birou eram înțepenită, nu mă mai puteam îndrepta. …
ni, 4 aprilie 2022 4 aprilie 2014 Acum 8 ani, pe blog : Interviu cu Victor Ieronim Stoichita: „Cinematograful este o arta foarte bizara, sunt niste umbre care se plimba pe o panza.” Victor Ieronim Stoichita este un hermeneut. Acesta este lucrul esential ce trebuie stiut inainte de a te apuca sa citesti o carte a sa –
Mai târziu...Mai târziu voi vorbi cu tine,Mai târziu te sun,Mai târziu ne vedem,Mai târziu facem o plimbare,Mai târziu îți spun ce simt,Mai târziu vei ști ce însemni pentru mine,Mai tarziu, poate, te voi iubi...Sau poate te voi uita...Lăsăm totul pe mai târziu.Și uităm că mai târziu nu e al nostru.Că mai târziu oamenii s-ar putea să nu mai fie aici, lângă noi,Că mai târziu s-ar putea să nu mai auzim sau sa nu ne mai pese,Că mai târziu cel care azi aleargă sa te strângă în brațe poate fi legat cu fire de niste aparate,Că mai târziu copiii nu mai sunt copii,Că mai târziu părinții nu ne mai sunt decât amintire,Că mai târziu ziua de transforma in noapte, puterea în neputință, zâmbetul in grimasă de durere și viața în moarte.Mai târziu va fi prea târziu. (Vadvirag Violeta)
Cand suntem mici totul este posibil. Iti doresti sa te joci alaturi de Belle, Sailor Moon, Mascatul in frac si Steffi Graf si te joci, fara ca macar sa iti parasesti dormitorul. Iti doresti sa desenezi, scoti o carte din biblioteca si desenezi. Nu mai ai voie sa desenezi pe carti? Desenezi pe pereti. Ti…
Probabil ca sunte-ti putin derutati de titlu si prima idee ce va trece in cap este ca noul film din franciza Alien (Alien: Covenant), e generat pe calculator folosind tehnologia AMD. Well … nu asta e ce vroiam sa spun. In fiecare film din franciza unul din personaje este un android (nu sistemul de operare […]
Toți copiii sunt frumoși, iar fetițele sunt de-a dreptul încântătoare cu primele lor gesturi de inocentă cochetărie, cu atitudinea ușor stânjenită atunci când se simt studiate, cu timidele lor încercări de a fi "ca mama". Așa am fost și eu, mai întâi studiind admirativ ochii ei albaștri, apoi simțind parfumul sărutului ei pe obrăjorii mei rotunzi și trandafirii, privind cu mirare buzele ei colorate în roșu sau roz. Mama simboliza pentru mine, prin gesturi și felul ei de a fi și de a purta machiajul sau îmbrăcămintea, blândețea întrupată. E
Dacă m-ar întreba cineva care este metoda prin care îmi dau reset din când în când, i-aș răspunde că este aceea de a călători prin lume. Dacă m-ar întreba cineva care este motivul pentru care muncesc, i-aș răspunde că este …
Au fost prezentate și noile laptopuri convertibile Acer Spin 5 și Acer Spin 3 Cuprins: Acer a prezentat astăzi o suită de laptopuri noi și puternice din gamele sale populare Swift și Spin, toate echipate cu procesoare Intel®Core™ din generația a 12-a și Windows 11. Noul...
E 14 martie 2017. Nimic special dacă nu ne gândim la faptul că e încă o zi din viața noastră. Pentru următoarele 14 zile vă propun o ”schemă” introspectivă: vă ofer în fiecare zi o imagine însoțită de o întrebare la care în mod obișnuit nu ne-am gândi, dar care poate avea efectul culorii roșii a semaforului. Opriți-vă puțin.Întrebarea 1: Cărei persoane întâlnite azi i-ai oferi acest buchet și de ce? Răspunsurile se vor aduna în ”buchetul ” de comentarii de pe blog.
Ce vremuri tulburi, stranii, meticulos perfide. De neînțeles, haine. Caraghioase. Anotimpurile se sparg, dezrădăcinate, în hălci fierbinți sau înghețate. Compasul lumii se înfige la întâmplare și trasează haotic cercul groazei din ce în ce mai mare. La marginea de sus se mai ivesc zorile și mai apun sorii, ca niște felinare desuete, ca niște schițe stângace, imperfecte. Nu-ș' ce am azi. Nu-s eu, dar nu-s nici ei. Fanatici sau doar absenți, lansăm dâre de frică și le numim idei.