La 1 septembrie 1939, la ora 4:45 dimineața, bombardiere Heinkel He-111 precum și bombardierele de picaj Dornier și Junkers Ju-87 (Stuka) au început să distrugă drumurile, aerodromurile, nodurile de cale ferată, depozitele de muniții, centrele de mobilizare și orașele, inclusiv Varșovia. Nava școală Schleswig Holstein din portul Danzig, a început să bombardeze granița poloneză. Astfel începea cel de-al doilea război mondial.

Cu o zi înainte, pe 31 august, soldați germani îmbărcați în polonezi au efctuat un atac împotriva stației radio germane Sender Gleiwitz din Silezia superioară, o provincie germană (din 1945: Gliwice, Polonia), oferind un „casus beli” pentru Adolf Hitler.

O bună parte a Forțelor Aeriene Poloneze a fost distrusă la sol, apărarea antiaeriană era aproape inexistentă, iar avioanele care au putut să decoleze au fost pradă ușoară pentru Messerschmitt-urile Me-109 ale Luftwaffe.

Pe 17 septembrie, Uniunea Sovietică a invadat Estul Poloniei, în conformitate cu articolul II al protocolului adițional al pactului de neagresiune dintre Germania și URSS, mai cunoscut sub numele de „Ribbentrop-Molotov”, după cei doi miniștri de externe care au parafat documentul.

Cea mai bună ilustrare a înțelegerii germano-sovietice asupra evenimentelor o reprezintă cazul de la Brest-Litovsk. Orașul fusese ocupat de către Corpul 19 Panzer comandat de generalul Heinz Guderian, dar la apropierea Brigăzii 29 Tancuri Sovietică, cele două forțe au negociat pașnic schimbarea „proprietarului” citadelei. Mai mult, comandanții sovietici și germani au organizat o paradă comună a victoriei (VIDEO mai jos), înainte ca forțele germane să se retragă în spatele liniei de demarcație convenite.

Confruntată cu un al doilea front, rezistența poloneză s-a prăbușit definitiv pe 6 octombrie, după Bătălia de la Kock. Toate trupele disponibile ale Poloniei, aproape 120.000 de oameni, au fost evacuate în România, țară neutră în acel moment.

Polonia nu a semnat niciodată un act de capitulare în fața celor două puteri.