- Spiritualitate
-
12-01-2025 09:25
Sub Cerul Daciei Eterne
Sub cerul vechi al Daciei, unde munții șoptesc,
Zalmoxis, zeul umbrei și luminii, veghează-nțelept.
Pe culmile Carpaților, coroana de foc,
Povestea începe, timpul devine un joc.
Sub cerul înalt al Kogaionului fără sfârșit,
Unde pietrele vorbesc în limba veșniciei,
Zalmoxis, cel fără de moarte, se înalță,
În peșteri sacre, unde focul arde blând,
Tainele vieții, sub lupoaica blajină, se ascund.
O șoaptă străveche plutește prin văzduh,
E cântecul lupilor, un ecou de duh.
Arimin, străbunul cu inima-n stei,
Călător între tărâmuri, ale cerului chei.
El spune povești din vremuri pierdute,
Despre zei și titani, despre vieți neștiute.
Sub rădăcina adâncă a codrilor bătrâni,
Se ascund tainele lumii, ascunse-n păgâni.
Pelasgii, primii copii ai pământului sfânt,
Au sculptat în lut vise și duhuri în vânt.
Au chemat stelele să danseze pe cer,
Creând o punte între lumi, eternul mister.
În peșteri sacre, focul arde mocnit,
În flăcări se nasc mituri, trecutul redeschis.
Ac