Ziua de 10 Mai ocupă un loc unic și profund în conștiința istorică a românilor. Este ziua care a marcat începutul unui drum nou pentru România, drumul independenței și al afirmării suveranității pe scena internațională.

La 10 mai 1877, în urma proclamării Independenței de către Adunarea Deputaților și Senat, România a rupt definitiv legăturile de vasalitate față de Imperiul Otoman. Tot pe 10 mai, principele Carol de Hohenzollern a depus jurământul ca domnitor al României, în 1866, și, câțiva ani mai târziu, a fost încoronat rege al României independente, în 1881. Această triplă semnificație conferă zilei de 10 Mai o importanță aparte, transformând-o într-un adevărat simbol al demnității și unității naționale.

În perioada regalității, 10 Mai era sărbătorită cu ceremonii fastuoase, parade militare, manifestații publice și discursuri solemne. Era o zi dedicată nu doar omagierii independenței câștigate cu mari sacrificii, ci și respectului față de Coroană, ca instituție fundamentală în consolidarea statului modern român.

Chiar dacă în perioada comunistă semnificația zilei de 10 Mai a fost estompată sau înlocuită în calendarul oficial cu alte sărbători, în ultimii ani s-a înregistrat o tendință de redescoperire a acestei date esențiale pentru identitatea națională.

Astăzi, rememorăm nu doar curajul și viziunea celor care au luptat pentru independență, ci și valorile pe care România modernă ar trebui să le păstreze: respectul pentru libertate, demnitate, solidaritate și stat de drept.

10 Mai rămâne, așadar, o zi a mândriei naționale și a recunoștinței față de trecut, dar și un îndemn la reflecție asupra viitorului pe care dorim să-l construim, în spiritul idealurilor pentru care înaintașii noștri s-au jertfit.