Azi m-am trezit dimineata, cu mult soare pe un cer albastru ca lacrima.

Un pic descumpanit pentru ca toate prognozele meteo ne prevesteau o zi ploioasă, nicidecum inceputul acesta veritabil de vară.

Mi-am facut plimbarea prin oraş, la intoarcere m-am oprit la un supermarket pentru cumpărături si, plin de sacoşe aşteptam autobuzul să-mi continui  drumul spre casă

Cristina S m-a intrebat pe mess-ul de pe facebook, ce mai fac.

I-am raspuns că fac bine. Dar,tu? am intrebat-o.

Mi-a raspuns ca tocmai ajunsese pe aeroportul de la Otopeni din Anglia, si până la urmatorul avion către Istanbul, avea câteva ore bune,timp in care intenționa să viziteze mormântul surorii ei, Elena, aflat intr-un cimitir la marginea Bucureştiului.

Era in trenul spre Gara de Nord şi i-am recomandat să caute un taxi Uber, care s-o ducă mai departe.

Seara nu m-a mai contactat, dar imi imaginez că s-a intors in timp util la aeroportul Otopeni.