Mulți îi sărbătoresc an de an, dar mai puțini știu cine au fost Sfinții Împărați. Biserica Ortodoxă îi cinstește în rândul celor mai mari sfinți, numindu-i „întocmai cu apostolii”.
S-a născut în anul 272 și a fost fiul lui Constanțiu Clor și al Elenei. În vremea când Împăratul Constantin conducea o parte a Imperiul Roman, cealaltă parte era condusă de Maxențiu, care, ca și tatăl său, Hercule, era un mare chin pentru creștinii acelor zile, pe când bunul Constantin, tatăl marelui Constantin, îl învățase pe acesta smerenia și bunătatea. Îl crescuse creștinește.
Deasemenea, partea din imperiu condusă de acesta era singurul loc în care creștinii erau respectați și chiar făceau parte din conducere, pe când în restul imperiului creștinii erau, practic, vânați și torturați, dacă refuzau să se lepede de credința lor.
Prin urmare, Constantin și Maxențiu au intrat într-un conflict. În însemnările episcopului Eusebiu, duhovnicul lui Constantin, este scris că, pornind spre Roma, să-l bată pe adversarul lui, tânărul împărat se ruga, cerând ajutor de la Dumnezeu, înainte de a începe lupta, știind că oastea lui este mai slabă decât oastea lui Maxențiu. Ca răspuns la rugăciunea lui, Constantin a văzut ziua, în amiaza mare, strălucind pe cer, o cruce luminoasă, pe care scria, cu slove alcătuite din stele: „Prin acest semn vei învinge”. Deasemenea, în noaptea ce a urmat, tot el a văzut, în vis, pe Însusi Domnul Iisus Hristos, apropiindu-se de el și îndemnându-l să-și facă steag ostășesc cu semnul Sfintei Cruci pe el. Deci, chipul cinstitei Cruci, punându-l pe arme, a mers la Roma și a biruit pe Maxențiu, care, căzând în râul Tibru, s-a înecat, la podul Milvius, în anul 312; și asa, Constantin a eliberat pe cetățenii Romei, de tirania lui Maxențiu.
În 313, noul mare împărat al Romei a dat decretul de la Milano, prin care a hotărât libertatea creștinilor, creștinismul devenind credința oficială. Și-a mutat cetatea de la Roma la Bizanț, noua cetate numind-o, după numele său, Constantinopol.
A hotărât Sinodul de la Niceea, prin care episcope din toată lumea creștină au desființat arianismul, o erezie care nu-l recunoștea pe Iisus Hristos ca Fiu al Lui Dumnezeu, ci ca pe un simplu om, ales de Dumnezeu să mântuiască lumea.
Constantin a fost ajutat mult de evlavioasa sa mamă, Elena, pe care a trimis-o la Ierusalim, pentru a descoperi locurile sfinte. Ea a găsit, aici, lemnul sfintei cruci a Mântuitorului, pe care l-a dat spre cinstire unei biserici pe care chiar ea a hotărât să se zidească, o altă parte a lemnului aducând-o la Constantinopol.
Sfinții Împărați Constantin și Elena au săvârșit multe fapte mari pentru creștinii acelei perioade, dar și pentru toți creștinii de după ei, prin zidirea a multor biserici și prin faptul că au oprit prigoana împotriva acestora, în tot Imperiul Roman.
Biserica Ortodoxă îi prăznuiește pe 21 mai pe Sfinții Împărați Constantin și mama sa, Elena. Constantin cel Mare s-a născut în orașul Naissus (Niș, din Serbia) în jurul anului 274. A devenit suveran al întregului Imperiu Roman după învingerea lui Maxențiu și a lui Liciniu.
Potrivit mărturiilor lui Eusebiu și Lactanțiu, în ajunul luptei cu Maxențiu, Constantin a văzut pe cer, ziua în amiaza mare, o cruce luminoasă deasupra soarelui, cu inscripția: „in hoc signo vinces” (prin acest semn vei birui). Noaptea, în timpul somnului, i s-a descoperit Hristos, cerându-i să pună semnul Sfintei Cruci pe steagurile soldaților. Dând ascultare poruncii primite în vis, a ieșit biruitor în lupta cu Maxențiu.
Pe Arcul de Triumf al lui Constantin, care se păstrează la Roma, se află inscripția: „instinctu divinitatis” = „prin inspirație divină”, ce revelează cum a fost câștigată victoria asupra lui Maxențiu.
Constantin este una dintre cele mai cunoscute figuri bisericești datorită promulgării Edictului de la Milano. Împărateasa Elena, mama împăratului Constantin cel Mare, a trăit între anii 248 – 329. Aceasta a fost căsătorită cu generalul roman Constantinuius Chlorus. Este cunoscută ca fiind o femeie extrem de credincioasă și pentru pioșenia ei.
Din categoria:Politica
