În creierul meu sta muntele spre care priveam,Rasturnat, chircit, îngropat,Sa aiba loc tot, sa-l iau cu mine,În ziua în care-am plecat.Ce e în creierul tau, am fost întrebata,Un munte, am raspuns cu seninatate,Si m-au luat si m-au dus cu munte cu totSi ma sprijineam în tacere de stâncile luminate.Dar ei au scos tot muntele piatra cu piatraSi s-au mai uitat o vreme în capul meu proaspat tunsCa într-un ou foarte limpedeSi li s-a parut si mai de nepatruns.Ileana Mălăncioiu (n. 23 ianuarie